1. [MDA2] cicărâc sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 161 / V: cicaric, cicarig, ~rag, ~răg, ~ric, ~rig, cicârig, cicârâc, cicârâg, cichirig sn / Pl: ~âce / E: tc çykryk, bg чекрьк] (Înv) 1 Vârtelniță. 2 Parte a morii.
2. [MDA2] ceacărie sf vz cicărâc
3. [MDA2] ceacâr2 sn vz cicărâc
4. [MDA2] ceacâreu sn vz cicărâc
5. [MDA2] ceacârg sn vz cicărâc
6. [MDA2] cecărcă sf vz cicărâc
7. [MDA2] cecric[1] sn vz cicărâc
8. [MDA2] cicaric sn vz cicărâc
9. [MDA2] cicarig sn vz cicărâc
10. [MDA2] cicărag sn vz cicărâc
11. [MDA2] cicărăg sn vz cicărâc
12. [MDA2] cicăric sn vz cicărâc
13. [MDA2] cicărig sn vz cicărâc
14. [MDA2] cicârâc sn vz cicărâc
15. [MDA2] cicârâg sn vz cicărâc
16. [MDA2] cicârig sn vz cicărâc
17. [MDA2] cichirig sn vz cicărâc
18. [MDA2] cicric sn vz cicărâc
19. [MDA2] cicrig sn vz cicărâc
20. [MDA2] ciocârc sn vz cicărâc
21. [CADE] CICĂRIC, CICĂRÎC = CICRIC.
22. [DLRLC] CICÎRÎG, cicîrîge, s. n. (Popular) Instrument care servește la depănat pe mosoare sau pe țevi sculurile așezate pe vîrtelniță. Stam acasă și făceam mamei țevi la cicîrîg. SANDU-ALDEA, D. N. 161.
23. [DLRM] CICÎRÎG, cicîrîge, s. n. (Pop.) Instrument care servește la depănarea pe mosoare sau pe țevi a sculelor așezate pe vîrtelniță. – Tc. çikirik.
24. [Șăineanu, ed. VI] cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].
25. [Șăineanu, ed. VI] cicric n. Mold. V. cicaric.
26. [Scriban] cicîrél, cicîríc, -ig și -îc, V. cicric.
27. [Scriban] cicríc, cicîríc și cicîrîc (Mold. ș. a.) și ceacrîc (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c’o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL