1. [MDA2] cicric sn vz cicărâc
2. [CADE] CICRIC, CICRÎC sn. Sucală, rodan [tc.].
3. [Șăineanu, ed. VI] cicric n. Mold. V. cicaric.
4. [Scriban] cicríc, cicîríc și cicîrîc (Mold. ș. a.) și ceacrîc (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c’o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.
5. [MDA2] ceacărie sf vz cicărâc
6. [MDA2] ceacâr2 sn vz cicărâc
7. [MDA2] ceacâreu sn vz cicărâc
8. [MDA2] ceacârg sn vz cicărâc
9. [MDA2] cecărcă sf vz cicărâc
10. [MDA2] cecric[1] sn vz cicărâc
11. [MDA2] cicaric sn vz cicărâc
12. [MDA2] cicarig sn vz cicărâc
13. [MDA2] cicărag sn vz cicărâc
14. [MDA2] cicărăg sn vz cicărâc
15. [MDA2] cicărâc sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 161 / V: cicaric, cicarig, ~rag, ~răg, ~ric, ~rig, cicârig, cicârâc, cicârâg, cichirig sn / Pl: ~âce / E: tc çykryk, bg чекрьк] (Înv) 1 Vârtelniță. 2 Parte a morii.
16. [MDA2] cicăric sn vz cicărâc
17. [MDA2] cicărig sn vz cicărâc
18. [MDA2] cicârâc sn vz cicărâc
19. [MDA2] cicârâg sn vz cicărâc
20. [MDA2] cicârig sn vz cicărâc
21. [MDA2] cichirig sn vz cicărâc
22. [MDA2] cicrig sn vz cicărâc
23. [MDA2] ciocârc sn vz cicărâc
24. [CADE] CEACÎR2 (pl. -re) sn. Olten. (CIAUȘ.) (ION.) 🐑 = CICRIC.
25. [CADE] CICĂRIC, CICĂRÎC = CICRIC.
26. [DLRLC] CICÎRÎG, cicîrîge, s. n. (Popular) Instrument care servește la depănat pe mosoare sau pe țevi sculurile așezate pe vîrtelniță. Stam acasă și făceam mamei țevi la cicîrîg. SANDU-ALDEA, D. N. 161.
27. [DLRM] CICÎRÎG, cicîrîge, s. n. (Pop.) Instrument care servește la depănarea pe mosoare sau pe țevi a sculelor așezate pe vîrtelniță. – Tc. çikirik.
28. [Șăineanu, ed. VI] cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].
29. [Scriban] cicîrél, cicîríc, -ig și -îc, V. cicric.
30. [DER] cicric (-curi), s. n. – Vîrtelniță. – Var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. Tc. cikrik (Șeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL