1. [MDA2] cicloid sn vz cicloidă
2. [DN] CICLOID, -Ă adj. Asemănător unui cerc; rotund. [Pron. -clo-id. / < fr. cycloïde].
3. [MDN '00] CICLOID, -Ă I. adj. 1. asemănător unui cerc. 2. dispus în cerc sau în verticile concentrice. II. s. f. curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă; trohoidă. (< fr. cycloïde)
4. [Scriban] *cicloíd, -ă adj. (vgr. kykloeidés, d. kýklos, cerc, și eĭdos, aspect). Rar. Rătund. S. f., pl. e. Geom. O curbă produsă de un punct situat pe o circumferență care se rostogolește pe o dreaptă fără să alunece.
5. [DEX '09] CICLOIDĂ, cicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă. – Din fr. cycloïde.
6. [MDA2] cicloidă sf [At: LTR2 / V: ~d sn / Pl: ~de / E: fr cycloïde] Curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă.
7. [CADE] * CICLOIDĂ (pl. -de) sf. 📐 Curbă descrisă de un punct al unei circonferențe care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă (🖼 1146) [fr.].
8. [DEX '98] CICLOIDĂ, cicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă. – Din fr. cycloïde.
9. [DLRM] CICLOIDĂ, cicloide, s. f. (Geom.) Curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă. – Fr. cycloïde.
10. [DN] CICLOIDĂ s.f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc mobil, care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului. [Pron. -clo-i-. / < fr. cycloïde, cf. gr. kyklos – cerc, eidos – formă].
11. [DOOM 3] cicloidă (desp. ci-clo-) s. f., g.-d. art. cicloidei; pl. cicloide
12. [DOOM 2] cicloidă (ci-clo-) s. f., g.-d. art. cicloidei; pl. cicloide
13. [DETS] CICLO- „cerc, ciclu, perioadă, ochi, orbită”. ◊ gr. kyklos „cerc, glob ocular” > fr. cyclo-, engl. id., it. ciclo- > rom. ciclo-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă ciclocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală, constînd în lipsa totală sau parțială a organelor olfactive și în situarea ochilor, rudimentari și uniți, într-o singură orbită; ~coriză (v. -coriză), s. f., diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare; ~ergometru (v. ergo-, v. -metru1), s. n., aparat medical care permite calcularea lucrului mecanic efectuat de un subiect într-o perioadă de timp; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze ovale; ~forie (v. -forie), s. f., heteroforie în sens de torsiune; ~frenie (v. -frenie), s. f., tulburare psihică cu caracter reversibil și periodic, de tip afectiv; ~gen (v. -gen1), adj., (despre tulpină) care crește în cercuri concentrice; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea fenomenelor meteorologice care conduc la o depresiune atmosferică; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă reprezentînd evoluția unui proces, format din operații care se repetă în cicluri succesive; ~id (v. -id), adj., 1. Asemănător unui cerc. 2. Care este dispus în cerc sau în verticile concentrice; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă; ~liză (v. -liză), s. f., totalitatea fenomenelor care însoțesc slăbirea și dispariția depresiunilor atmosferice; ~mastopatie (v. masto-, v. -patie), s. f., sindrom periodic, caracterizat prin tumefacția dureroasă a sînilor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării unui cerc; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea cercurilor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice; ~nastie (v. -nastie), s. f., capacitatea plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului; ~pareză (v. -pareză), s. f., paralizie a mușchiului ciliar al ochiului; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a acomodării globului ocular; ~pter (v. -pter), adj., (despre pești) cu înotătoarele dispuse în cerc; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se măsoară cîmpul vizual; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare convulsivă de acomodare a ochiului; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante la care embrionul este spiralizat în interiorul seminței; ~steg (v. -steg), adj., (despre cochilii) care are cămăruțele înrulate[1] în cercuri concentrice; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., clasă de vertebrate acvatice inferioare, cu corpul pisciform, lipsite de maxilare și cu gura rotundă; ~timie (v. -timie), s. f., stare psihică morbidă, care se caracterizează prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresiune; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical întrebuințat în ciclotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a mușchiului ciliar; ~trop (v. -trop), adj., s. n., (agent, medicament) care influențează desfășurarea ciclului menstrual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL