1. [DEX '09] CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. [Pl. și: cicatrici] – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.
2. [MDA2] cicatrice sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iță / Pl: (înv) ~ci / E: lat cicatrix, -icis, fr cicatrice] Urmă (din țesut conjunctiv) lăsată de o rană sau de o arsură după vindecare.
3. [CADE] CICATRICE sf. 1 🩺 Semnul rămas pe piele de pe urma unei răni vindecate ¶ 2 Ⓕ Amintire dureroasă a unei suferințe din trecut [lat.].
4. [DEX '98] CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.
5. [DLRLC] CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă rămasă pe piele sau pe alt țesut al corpului după vindecarea unei răni, a unei arsuri, a unei incizii etc. O clipă și-a privit nervos cicatricea în oglindă. CAMIL PETRESCU, T. II 143. Fig. Oraș străvechi, ce răni cumplite ai, Și-adînci și-abia închise cicatrice. D. BOTEZ, în POEZ. N. 80.
6. [DLRM] CICATRICE, cicatrice, s. f. Urmă lăsată de o rană, o tăietură etc., după vindecare. – Lat. lit. cicatrix, -icis.
7. [DN] CICATRICE s.f. Semn, urmă care rămîne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].
8. [MDN '00] CICATRICE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)
9. [Șăineanu, ed. VI] cicatrice f. 1. semn lăsat de o rană după vindecare; 2. fig. amintirea unei injurii, a unui afront.
10. [Scriban] *cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală.
11. [MDA2] cicatriță sf vz cicatrice
12. [DOOM 3] !cicatrice (desp. -ca-tri-) s. f., art. cicatricea, g.-d. art. cicatricii; pl. cicatrici
13. [DOOM 2] !cicatrice (-ca-tri-) s. f., art. cicatricea, g.-d. art. cicatricei/cicatricii; pl. cicatrice/cicatrici
14. [MDO] cicatrice, pl. cicatrice
15. [DER] cicatrice (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL