1. [MDA2] chițimie sf [At: DA ms / V: ~țum~ / Pl: ~ii / E: nct] (Mun) Casă foarte mică.
2. [MDA2] chițumie sf vz chițimie
3. [CADE] ❍ CHIȚIMIE sf. Olten. 1 Bordeiu, cocioabă făcută în pămînt ¶ 2 pr. anal. Odăiță mică de tot.
4. [Scriban] chițibíe și chițimíe, V. chițumie.
5. [Scriban] chițumíe, chițimíe (vest) și chițibíe (Munt. est) f. (rudă cu chițibuș). Cocĭoabă, casă mică. V. vizuină.
6. [DER] chițimie (chițimii), s. f. – Colibă. – var. (rar) chițumie. Origine necunoscută. După DAR și Scriban, în legătură cu chițibuș. Mai curînd der. de la chimiță, s. f. (cușcă), cuvînt aproape necunoscut (este menționat numai de Damé); chițimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se folosește în Munt.
7. [DE] CHIȚIMIA, I.C. (1908-1996, n. sat Albulești, jud. Mehedinți), istoric literar și folclorist român. Studii de slavistică literară, de literatură română veche („Probleme de bază ale literaturii române vechi”) și de folcloristică („Folcloriști și folcloristică românească”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL