1. [MDA2] chișleac sn vz chișleag
2. [DEX '09] CHIȘLEAG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak.
3. [MDA2] cheșleag sms vz chișleag
4. [MDA2] chișlac sn vz chișleag
5. [MDA2] chișleag sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~ac, cheș~, ~eac, cislac, cișleac / E: ucr кищляг] 1 (Mol) Lapte acru. 2 (Mol; îe) A fi gustat la oale cu ~ A se fi amestecat unde nu trebuie. 3 (Îae) A greși. 4 (Trs; îf cislac) Lapte acru de oaie.
6. [MDA2] cislac sm vz chișleag
7. [CADE] ❍ CHIȘLEAG, CHIȘLEAC sbst. Mold. Bucov. Laptele acru rămas după ce s’a scos smîntîna; din acesta, pus la încălzit, se face brînza de vacă: și ’ntr’o oală cu chișleăg S’a ’necat o babă c’un moșneag (MAR.); brînza de vaci se prepară din chișleag (ȘEZ.) [rut. kysljak].
8. [DLRLC] CHIȘLEAG s. n. (Regional) Lapte de vacă închegat (obținut prin fermentarea pe cale naturală a laptelui nefiert) care rămîne în vas după luarea smîntînii formate la suprafață; lapte prins, lapte acru. Să pregătești, Trandafiră, multe oale de lapte acru... de chișleag. CAMILAR, TEM. 92. Cînd punea mama laptele la prins... începeam a linchi groșciorul de pe deasupra oalelor... pînă ce dam de chișleag. CREANGĂ, A. 44.
9. [DLRM] CHIȘLEAG s. n. (Reg.) Lapte de vacă închegat care rămâne în vas după luarea smîntînii formate la suprafața; lapte prins, lapte acru. – Ucr. kysljak.
10. [Șăineanu, ed. VI] chișleag n. Mold. ceea ce rămâne sub smântână când pui laptele la prins (CR.). [Cf. bulg. KIŠLEAK, măcriș (din slav. KYSELŬ), acru)].
11. [Scriban] chișleág (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (rut. kislĭák, id.; bg. kiselĭak, -lĭaš, băutură acră; sîrb. kiseljak, macriș, băutură acră. V. chisăliță. Est. Lapte de vacă bătut, lapte rămas după luarea smîntîniĭ și bătut. (Din el, pus la scopt în căldare, ĭese brînza). – În nord -eac.
12. [DOOM 3] chișleag (reg.) s. n.
13. [DOOM 2] chișleag (reg.) (chiș-leag) s. n.
14. [IVO-III] chișleag.
15. [DER] chișleag (-guri), s. n. – Lapte prins, lapte acru. – Var. (Trans. de Nord) cislac. Bg., rut. kisleak, sb., cr. kiseljak, din sl. kiselŭ „acru” (Cihac, II, 50; Löwe 5; Scriban, Arhiva, 1911, nr. 7); cf. chiseliță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL