1. [MDA2] chișav, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 214 / V: (Ban) ~șăv / A: chișav / Pl: ~i, ~e / E: bg кищав] (Mol) 1 (D. timp) Ploios. 2 (D. om) Răutăcios. 3 Certăreț. 4 Urâcios. 5 Încăpățânat. 6 Leneș. 7 (D. cai) Care mușcă.
2. [CADE] † CHIȘAV adj. Mold. Îndărătnic; protivnic.
3. [Scriban] chíșav, -ă adj. (bg. kišav, ploĭos). Est. Rar. Vreme chișavă, timp ploĭos. Fig. Răutăcĭos, afurisit. An chișav, an răŭ. – În vest (Cod.) -áv, încăpățînat.
4. [MDA2] chișăv, ~ă a vz chișav
5. [DOOM 3] chișav (pop.) adj. m., pl. chișavi; f. chișavă, pl. chișave
6. [DOOM 2] chișav (pop.) adj. m., pl. chișavi; f. chișavă, pl. chișave
7. [DER] chișav (chișavă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s. f. (ceață), prin contaminare cu viforniță.
8. [DAR] chișav, chișavă, chișavi, chișave, adj. (reg.) 1. (despre timp) ploios. 2. (despre oameni) rău la mațe, certăreț, potrivnic, uricios; îndărătnic, încăpățânat; leneș. 3. (despre cai) care mușcă, cu nărav, nărăvaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL