1. [DEX '09] CHIULI, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.
2. [MDA2] chiuli vi [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: chiul] (Fam) 1 A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii. 2 A înșela.
3. [DLRLC] CHIULI, chiulesc, vb. IV. Intranz. A se sustrage de la o datorie fără motiv serios, a trage chiulul.
4. [DLRM] CHIULI, chiulesc, vb. IV. Intranz. A se sustrage nemotivat de la o obligație, a trage chiulul. – Din chiul.
5. [MDA2] chiui [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u~ / Pzi: chiui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita. 5 vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.
6. [Scriban] chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).
7. [Scriban] chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ.
8. [DOOM 3] chiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulesc, 3 sg. chiulește, imperf. 1 chiuleam; conj. prez. 1 sg. să chiulesc, 3 să chiulească
9. [DOOM 2] chiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulesc, imperf. 3 sg. chiulea; conj. prez. 3 să chiulească
10. [Argou] chiuli, chiulesc v. i. 1. a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații / a unei îndatoriri 2. a absenta nemotivat de la școală, de la facultate, de la serviciu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL