1. [DEX '09] CHITUIT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
2. [MDA2] chituit2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: chitui] Acoperit cu chit3.
3. [MDA2] chituit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: chitui] Chituire.
4. [DEX '09] CHITUI, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui.
5. [MDA2] chitui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: chit3] A acoperi ceva cu chit3.
6. [MDA2] cvitui v vz chitui
7. [CADE] * CHITUI ( -uesc) vb. tr. 1 A lipi sau a astupa cu chit ¶ 2 pr. ext. A îndesa, a lipi strîns: parcă chituia pe fiecare zi tot mai tare ometele (GRIG.).
8. [DLRLC] CHITUI, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a astupa, a acoperi, a fixa, a netezi cu chit. A chituit geamul. ▭ Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276.
9. [DLRM] CHITUI, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a astupa, a fixa, a netezi cu chit2. – Din chit2.
10. [DN] CHITUI vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chit].
11. [Scriban] chituĭésc v. tr. (d. chit 2). Lipesc cu chit, cu ipsos.
12. [DOOM 3] chitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, 3 sg. chituiește, imperf. 1 chituiam; conj. prez. 1 sg. să chituiesc, 3 să chituiască
13. [DOOM 2] chitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, imperf. 3 sg. chituia; conj. prez. 3 să chituiască
14. [MDO] chitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, conj. chituiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL