1. [Scriban] chitáș, -ă s. (d. chitesc). Chitacĭ, ochitor bun.
2. [CADE] CHITACIU, CHITAȘ adj. Mold. Bucov. 1 Care ochește bine, țintaș ¶ 2 Ⓕ: ~ din gură, bun de gură, care vorbește bine: nu se găsea alt Român mai verde și alt chitaș mai sigur decît mine (ALECS.) [chiti].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL