1. [Scriban] chistól, V. pistol.
2. [Scriban] pistól n., pl. oale (ngr. pistóli, rus. pistól, d. it. pistóla, „pistol”, d. pistóne, „piston”, și „archebuză scurtă cu țeavă largă” saŭ, după alțiĭ, d. orașu Pistoja, unde se zice că s’a inventat pistolu. De la Pistoja vine it. pistolése, un fel de pumnal cu doŭă tăișurĭ, de unde, pin schimbare de sufix, s’a făcut fr. pistolet, pistol; sp. pistola). O mică armă de foc cu care se trage ținînd-o c’o singură mînă fără s’o sprijinĭ: din pistol s’a dezvoltat revolveru, dar pistoalele cu repetițiune aproape aŭ înlocuit revolverele. Prov. Cum e Turcu, și pistolu, cum e stăpînu, și sluga. Adv. Iron. Îmbrăcat pistol, gol pușcă, fără haĭne. – În est pop. chi-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL