1. [MDA2] chiscan sm vz chițcan
2. [Scriban] chiscán, V. chițcan.
3. [DEX '09] CHIȘCAR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar.
4. [DEX '09] CHIȚCAN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an.
5. [MDA2] chiscar sm vz chișcar
6. [MDA2] chișcan sn vz chișcar
7. [MDA2] chișcar sm [At: BĂCESCU, P. / V: (Mol) ~an, chisc~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Pește cu corpul cilindric alungit, semănând cu un șarpe, care trăiește în râuri. 2 Pește lung asemănător șarpelui, cu gura ca o ventuză în formă de potcoavă și cu care se prinde de alți pești, sugându-le sângele Si: cârtiță, cec, cicar.
8. [MDA2] chițcan sm [At: ALEXANDRESCU, M. 208 / V: (reg) chiscan, ghiscan / Pl: ~i / E: mg cickány] (Pop) 1 Șoarece de casă. 2 Șobolan. 3 Șoarece de pământ. 4 Șoarece de hambar. 5 Șoarece morăresc. 6 Șoarece de câmp. 7 (Îs) ~ călător Șobolan. 8 Animalul insectivor Sorex araneus asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc., în galerii superficiale.
9. [MDA2] ghiscan sm vz chițcan
10. [MDA2] pișcar2[1] sm vz chișcar
11. [MDA2] țițcan2[1] sm vz chițcan
12. [CADE] ❍ CHIȘCARIU sm. Mold. Bucov. 🐟 = ȚIPAR: chișcariul e din șerpe, el are numai șase limbi (VOR.) [comp. rus. piskarj].
13. [CADE] CHIȚCAN sm. 🐒 Șoarece mare cu coada lungă, șobolan (Mus rattus) (🖼 1137): îl îndemnă... a vîna șoareci și ~i într’un ambar întunecos (ODOB.) [chițcăi].
14. [CADE] CHIȚORAN sm. 🐒 Șoarece mare cu botul ascuțit (Sorex vulgaris) (🖼 1138) [cf. CHȚCAN].
15. [DLRLC] CHIȘCAR, chișcari, s. m. (Regional) Țipar. Chișcarul mai ales e bun să-l freci cu sare și să-l zvîrli de viu pe cărbuni. SADOVEANU, O. A. II 169.
16. [DLRLC] CHIȚCAN, chițcani, s. m. (Popular) Șobolan. Ciuful de «pinch» (= o specie de cîini)... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149.
17. [DLRM] CHIȘCAR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Comp. rus piškar.
18. [DLRM] CHIȚCAN, chițcani, s. m. Animal insectivor brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile îngropate în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). – Din chițcăi + suf. -an.
19. [Șăineanu, ed. VI] chișcar m. V. pișcar.
20. [Șăineanu, ed. VI] chițcan m. șoarece mare cu coada lungă (Mus rattus). [Derivat din chițcăi (cf. chițoran)].
21. [Șăineanu, ed. VI] pișcar (chișcar) m. Mold. Zool. țipar. [Rus. PISKARĬ].
22. [Scriban] chițcán m. (ung. cickány, a. î.). Est. Guzgan. – Și chiscan.
23. [DOOM 3] chișcar (reg.) s. m., pl. chișcari
24. [DOOM 3] chițcan s. m., pl. chițcani
25. [DOOM 2] chișcar (reg.) s. m., pl. chișcari
26. [DOOM 2] chițcan s. m., pl. chițcani
27. [DRAM 2021] chișcar, chișcari, s.m. (reg.) Specie de pește ce trăiește în apele de munte din zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). ■ În Maram., este frecvent pe tot cursul Vișeului și pe afluenții săi, respectiv pe Tisa. – Cf. pișcar (Șăineanu, MDA).
28. [DRAM 2021] chițcan, chițcani, s.m. Animal insectivor asemănător cu șoarecele. ■ Chițcanul alpin (Sorex alpinus), specie semnalată în Maram., în zona stâncăriilor (Lengyel, 2007: 27). – Din chițcăi + suf. -an (Șăineanu, DEX); din magh. cickány (Scriban, MDA).
29. [DRAM 2015] chișcar, chișcari, s.m. – (reg.) Specie de pește caracteristică apelor de munte din zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). În Maramureș, este frecvent pe tot cursul Vișeului, precum și pe afluenții săi, și pe Tisa, în zona de frontieră. S-a semnalat prezența în marea majoritate a cursurilor de apă din Maramureș, cu densitate apreciabilă în Vaser, Mara, Iza superioară și Săpânța (Ardelean, Bereș, 2000: 64-65). – Cf. pișcar (< rus. piškar) (Șăineanu, MDA).
30. [DRAM 2015] chițcan, chițcani, s.m. – (zool.) Animal insectivor asemănător cu șoarecele. Chițcanul alpin (Sorex alpinus), specie semnalată în Maramureș, în zona stâncăriilor (Lengyel, 2007: 27). – Din chițcăi (formă onomatopeică) + suf. -an (Șăineanu, DEX); din magh. cickány (Scriban, MDA).
31. [DRAM] chișcar, -i, (cicar, pișcar), s.m. – Specie de pește caracteristică apelor de munte din zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). Zonele de râuri cu apă înceată și cu depuneri bogate de mâl sunt locuri ideale pentru larvele sale. În Maramureș este frecvent pe tot cursul Vișeului și pe afluenții săi (Ardelean, Bereș 2000: 64). – Cf. pișcar (< rus. piskarĭ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL