1. [MDA2] chircăire sf [At: ȚICHINDEAL, F. 368 / Pl: ~ri / E: chircăi] Sunet (neplăcut) pe care-l scot unele păsări (găina, curca, etc.).
2. [MDA2] chircăi vi [At: ȚICHINDEAL, F. 368 / V: câr~ / Pzi: ~esc / E: fo] A scoate sunetul caracteristic găinii, cocorilor, curcilor când își cheamă puii.
3. [CADE] ❍ CHIRCĂI (pers. a 3-a: -căe) vb. intr. 🐦 1 Mold. A cloncăni (vorb. de curci sau de cocori (RV.-CRG.) ¶ 2 Trans. A cloncăni [rut. kyrkaty].
4. [DAR] chircăi, chircăie, vb. IV (reg.) a scoate sunete caracteristice (găina, cocorul, curca).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL