1. [DEX '09] CHIRCITURĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură.
2. [MDA2] chircitură sf [At: MARIAN, ap. DA / Pl: ~ri / E: chirci + -tură] 1-2 Ființă (sau plantă) insuficient dezvoltată. 3 Vită slabă și mică.
3. [CADE] CHIRCITURĂ (pl. -turi) sf. Ființă sau plantă pipernicită, stîrpitură: puțină iarbă uscată crește în umbra chirciturilor (IRG.) [chirci].
4. [DLRLC] CHIRCITURĂ, chircituri, s. f. Ființă (om, animal sau plantă) care nu e bine dezvoltată; ființă pipernicită, degenerată. – Variantă: (regional) piercitură (SBIERA, P. 178) s. f.
5. [DLRM] CHIRCITURĂ, chircituri, s. f. Ființă degenerată, rău dezvoltată. – Din chirci + suf. -(i)tură.
6. [DLRLC] PIERCITURĂ s. f. v. chircitură.
7. [DOOM 3] chircitură (pop.) s. f., g.-d. art. chirciturii; pl. chircituri
8. [DOOM 2] chircitură (pop.) s. f., g.-d. art. chirciturii; pl. chircituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL