1. [MDA2] chircire sf [At: I. IONESCU, C. 90 / Pl: ~ri / E: chirci] 1 Strângere la un loc. 2 Micșorare. 3 Stagnare în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 4 Degenerare.
2. [DEX '09] CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.
3. [MDA2] chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.
4. [CADE] CHIRCI (-cesc) vb. refl. 1 A se pipernici, a nu mai crește, a nu se desvolta în de ajuns: sînt patru milioane de Români... cari sufăr și se chircesc de boale necăutate (VLAH.); soiul nostru (de boi) s’a chircit...că nu s’a căutat de hrana lui în tinerețe (ION.).
5. [CADE] CHIRCIT adj. p. CHIRCI. Pipernicit, necrescut bine, nedesvoltat în deajuns: copaci chirciți, schilozi, cu ramuri strîmbe (VLAH.).
6. [DEX '98] CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.
7. [DLRLC] CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui, a se zgîrci. Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. ◊ Fig. Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. 2. A rămîne în urmă în creștere, în dezvoltare, a nu se dezvolta bine, a se pipernici, a se usca. Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 24. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.
8. [DLRM] CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici a se usca. [Var.: închirci, vb. IV]
9. [Șăineanu, ed. VI] chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].
10. [Scriban] chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
11. [DOOM 3] chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chircesc, 3 sg. se chircește, imperf. 1 sg. mă chirceam; conj. prez. 1 sg. să mă chircesc, 3 să se chircească; imper. 2 sg. afirm. chircește-te; ger. chircindu-mă
12. [DOOM 2] !chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircește, imperf. 3 sg. se chircea; conj. prez. 3 să se chircească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL