1. [MDA2] chirchilit, ~ă a vz cherchelit
2. [DLRLC] CHIRCHILIT, -Ă adj. v. cherchelit.
3. [DEX '09] CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.
4. [DEX '09] CHERCHELIT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
5. [MDA2] chercelit, ~ă a vz cherchelit
6. [MDA2] chercheli vr [At: DUNĂREANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi~, chiurchiu~ / Pzi: ~lesc / E: nct] A se ameți de băutură.
7. [MDA2] cherchelit, ~ă a [At: DUNĂREANU, CH. 72 / V: ~ce~, chirchi~ / Pl: ~iți, ~e / E: chercheli] (Ușor) amețit de băutură Si: (reg) chiarbuz.
8. [MDA2] chirchili v vz chercheli
9. [MDA2] chiur, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Cherchelit.
10. [MDA2] chiurchiuli v vz chercheli
11. [CADE] CHERCHELI (-lesc) vb. refl. A se îmbăta puțin: ce haz ai cînd te cam cherchelești (DLVR.).
12. [CADE] CHIRCHILI = CHERCHELI.
13. [CADE] CHIURCHIULI = CHERCHELI.
14. [DLRLC] CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchili (DUNĂREANU, CH. 65, CONTEMPORANUL, VII 148) vb. IV.
15. [DLRLC] CHERCHELIT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Familiar) Ușor amețit de băutură; afumat. Au avut nenorocul să se prezinte lui Nicolaie Filipescu chercheliți, iar acesta i-a dat afară și a deschis ferestrele să iasă duhoarea de alcool. PAS, Z. II 220. Variantă: chirchilit, -ă (DUNĂREANU, CH. 72) adj.
16. [DLRLC] CHIRCHILI vb. IV v. chercheli.
17. [DLRM] CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.
18. [DLRM] CHERCHELIT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Ușor amețit de băutură; afumat. – V. chercheli.
19. [Șăineanu, ed. VI] cherchelit a. amețit de vin. [Rostire populară din perpelit sau părpălit, pârlit pe d’asupra].
20. [Scriban] cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.
21. [Scriban] chirchilésc, V. cherchelesc.
22. [Scriban] chĭurchĭulésc, -luĭésc, V. cherchelesc.
23. [DOOM 3] chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cherchelesc, 3 sg. se cherchelește, imperf. 1 sg. mă chercheleam; conj. prez. 1 sg. să mă cherchelesc, 3 să se cherchelească; imper. 2 sg. afirm. cherchelește-te; ger. cherchelindu-mă
24. [DOOM 2] !chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cherchelește, imperf. 3 sg. se cherchelea; conj. prez. 3 să se cherchelească
25. [DER] chercheli (-lesc, -it), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.
26. [DAR] chirchilit, -ă, (cherchelit, -ă), adj. (pop.) amețit (de băutură); băut, beat, afumat.
27. [DAR] chirchili (chercheli), chirchilesc, vb. IV refl. (pop.) a se ameți de băutură, a se îmbăta, a se afuma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL