1. [DEX '09] CHIOȘCAR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar.
2. [MDA2] chioșcar sm [At: PAS, Z. I, 279 / Pl: ~i / E: chioșc + -ar] Vânzător într-un chioșc (2).
3. [CADE] CHIOȘCAR sm. Vînzător de jurnale într’un chioșc.
4. [DLRLC] CHIOȘCAR, chioșcari, s. m. Persoană care vinde (ziare, țigări, răcoritoare etc.) într-un chioșc (1).
5. [DLRM] CHIOȘCAR, chioșcari, s. m. Persoană care vinde ziare, țigări, răcoritoare etc. într-un chioșc (1). – Din chioșc + suf. -ar.
6. [DCR2] chioșcar s. m. (com.) Persoană care vinde într-un chioșc ◊ „Chioșcarii și bufetierii întind mâinile uleioase cu care își vând berea, mititeii sau farfuria cu mâncare, iar banii și-i înfundă în șorțul cu un buzunar cât o traistă [...] Chioșcarul de înghețată [...] se trădează cu nepăsare [...]” Fl. 8 VII 88 p. 18; v. și Ev.z. 252/93 p. 1 (din chioșc + -ar; D. Urițescu CV 111, A. Stoichițoiu în Hyperion III/94)
7. [Șăineanu, ed. VI] chioșcar n. cel ce vinde gazete într’un chioșc.
8. [Scriban] chĭoșcár m. Care stă și vinde într’un chĭoșc, maĭ ales ziare. – Fem. chĭoșcăreasă orĭ -íță.
9. [DOOM 3] chioșcar (fam.) s. m., pl. chioșcari
10. [DOOM 2] *chioșcar (fam.) s. m., pl. chioșcari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL