1. [DEX '09] CHIOSTEC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
2. [DEX '09] CHIOSTEC2 s. n. v. chiștoc.
3. [MDA2] chiostec1 sn vz chioștoc
4. [MDA2] chiostec2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri și ~ece / E: tc köstek] (Înv) 1 Piedică care se pune la picioarele cailor. 2 Șiret la gulerul mantalei.
5. [CADE] CHIOSTEC (pl. -ece) sn. 1 👕 ‡ Șiret gros, care se cosea sau se atîma ca podoabă la hainele bărbaților: cu contășile pe umăr numai în chiostece (LET.) ¶ 2 Piedică pusă la picioarele cailor: Cînd te uiți la ei și trece, Parcă este ’nohiostece (PANN) ¶ 3 Ⓕ Mold. Strîmtoare, strîmtorare: e la ~ [tc. köstek].
6. [DEX '98] CHIOSTEC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
7. [DEX '98] CHIOSTEC1 s. n. v. chiștoc.
8. [DLRLC] CHIOSTEC, chiostecuri și chiostece, s. n. 1. Muc de țigară, chiștoc. Mută chiostecul de țigară de la un colț al buzelor la altul. PAS, Z. II 83. 2. (Învechit) Piedică pusă la picioarele cailor. Cînd te uiți la el și trece, Parcă este în chiostece. PANN, P. V. I 102. 3. (Învechit) Șiret la gulerul mantalei. Venghercă de postav negru cu brandebururi și cu chiostecuri. GHICA, S. 150. – Pl. și: (s. m.) chiosteci (ODOBESCU, S. II 275). – Variantă: chioștec (CAMIL PETRESCU, U. N. 371) s. n.
9. [DLRM] CHIOSTEC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantiei. [Pl. și: chiostece] – Tc. köstek «piedică».
10. [DLRM] CHIOSTEC1 s. n. v. chiștoc1.
11. [Șăineanu, ed. VI] chiostec n. 1. cordon, brâu (sens ieșit din uz): venghercă de postav negru cu brandebururi și chiostecuri GHICA; 2. butuci la picioarele cailor spre a le domoli mersul: când te uiți la el și trece, parćă este în chiostece PANN. [Turc. KÖSTEK].
12. [Scriban] chĭostéc n., pl. urĭ și e (turc. köstek, pedică la picĭoarele cailor, lanț de ceasornic. V. chiștoc). Vechĭ. Pedică la picĭoarele cailor: Cînd te uĭțĭ la el și trece. Par’că este în chĭostece (Pan). Găitan gros de purtat o haĭnă pe umerĭ. Azĭ. Fam. Reteveĭ, baston scurt. Muc de țigară. V. tureac.
13. [DEX '09] CHIȘTOC, -OACĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostec s. n.] – Et. nec.
14. [MDA2] chiostâc sn vz chioștoc
15. [MDA2] chioștâc sn vz chioștoc
16. [MDA2] chioștoc sn [At: LET. III, 304/7 / V: chiuș~, ~ostâc, ~ostec, ~tâc / Pl: ~uri, ~oice[1] / E: mg köstek[2]] 1 (Înv) Frânghie cu care i se leagă calului piciorul de dinainte cu cel de dindărăt ca să se învețe să meargă în buiestru, sau amândouă picioarele dinainte ca să nu se poată depărta prea mult la păscut. 2 (Pop; îe) A fi la ~ A fi la mare strâmtoare. 3 (Pes) Frânghie cu care e legat sulul sacoviștii de un par de la capătul de sus al punții. 4 Bețișor crestat la mijloc, de la carmac. 5 (Înv) Șiret la gulerul mantalei, cu care aceasta se încheia când se lua pe umeri.
17. [MDA2] chiștoc, ~oacă smf [At: DICȚ. / V: chioștec2 / Pl: ~oci, ~oace / E: nct] 1-2 (Fam; arg) Băiat (fată) mic(ă) și îndesat(ă) Si: prichindel. 3 (Pop) Muc de țigară.
18. [MDA2] chiustec sn vz chiostec1[1]
19. [MDA2] chiuștoc sn vz chioștoc
20. [DEX '98] CHIȘTOC, -OACĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostec s. n.] – Et. nec.
21. [DLRLC] CHIOȘTEC s. n. v. chiostec.
22. [DLRM] CHIȘTOC1, chiștoace, s. n. Muc de țigară. [Var.: chiostec s. n.]
23. [Scriban] chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr’un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel.
24. [DOOM 3] !chiostec (piedică; șiret) (înv., reg.) s. n., pl. chiostecuri
25. [DOOM 2] chiostec (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostecuri/chiostece
26. [DOOM 3] chiștoc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoace
27. [DOOM 2] chiștoc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoace
28. [DER] chiostec (chiostecuri), s. n. – 1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka. – Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor).
29. [Argou] chiștoc, chiștoace s. n. 1. muc de țigară 2. persoană scundă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL