1. [DEX '09] GHIORĂITURĂ s. f. v. chiorăitură.
2. [MDA2] ghiorăitură sf vz chiorăitură
3. [DEX '09] CHIORĂITURĂ, chiorăituri, s. f. (Pop.) Chiorăială. [Pr.: -ră-i-. – Var.: ghiorăitură s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.
4. [MDA2] chiorăitură sf [At: I. CR. II, 299 / V: ghio~ / Pl: ~ri / E: chiorăi + ~(i)tură] Chiorăială.
5. [DEX '98] CHIORĂITURĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. [Pr.: -ră-i-. – Var.: ghiorăitură s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.
6. [DLRM] CHIORĂITURĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. – Din chiorăi + suf. -(i)tură.
7. [DOOM 3] !ghiorăitură (desp. -ră-i-) s. f., g.-d. art. ghiorăiturii; pl. ghiorăituri
8. [DOOM 2] ghiorăitură v. chiorăitură
9. [DOOM 2] chiorăitură/ghiorăitură (-ră-i-) s. f., g.-d. art. chiorăiturii/ghiorăiturii; pl. chiorăituri/ghiorăituri
10. [Argou] lupte intestine soldate cu ghiorăituri expr. (adol.) foame, stare de inaniție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL