1. [DEX '09] CHIOLHAN, chiolhanuri, s. n. (Pop. și fam.) Petrecere, chef mare (și zgomotos). [Var.: chiulhan s. n.] – Din tc. külhan.
2. [MDA2] chiolhan sn vz chiulhan
3. [CADE] CHIOLHAN 👉 CHIULHAN.
4. [DLRLC] CHIOLHAN s. n. v. chiulhan.[1]
5. [DLRM] CHIOLHAN, chiolhanuri, s. n. Petrecere, chef mare. [Var.: chiulhan s. n.]
6. [Șăineanu, ed. VI] chiolhan n. V. chiulhan: la chiolhan, la iarbă verde. CAR.
7. [Scriban] chĭolhán și chĭulhán n., pl. e și urĭ (turc. pers. kül-han, cuptor de baĭe, d. kül, cenușă, și han, casă. La băile turceștĭ se reprezentau și farse). Fam. Mare chef, beție strașnică: a trage un chĭolhan, a te pune pe chĭolhan.
8. [DEX '09] CHIULHAN s. n. v. chiolhan.
9. [MDA2] chiolhaniu sm, a vz chiulhan
10. [MDA2] chiulhan sn [At: HEM 1331/24, ap. DA ms / V: chiol~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc külhan] (Tem; îvp) Petrecere.
11. [CADE] CHIULHAN, CHIOLHAN (pl. -anuri) sn. Chef, veselit benchet: cofetarul are să vie să se puie pe chiulhan (ISP.); în Ialomița ține o nuntă țărănească chiolhanu de Joi și pînă Joi (MAR.) [tc. külhan].
12. [DLRLC] CHIULHAN s. n. v. chiolhan.[1]
13. [Șăineanu, ed. VI] chiolhaniu m. ceapcân: ah! chiolhaniiile! CAR. [Turc. KÜLHANI, ștrengar].
14. [Șăineanu, ed. VI] chiulhan (chiolhan) n. petrecere cu beție, masă mare: cofetarul are să vie să se puie pe chiolhan ISP. [Turc. KÜLHAN, baie de aburi: Turcii petrec și benchetuiesc la baie].
15. [Scriban] chĭulhán, V. chĭolhan.
16. [DOOM 3] chiolhan (pop., fam.) (desp. chiol-) s. n., pl. chiolhanuri
17. [DOOM 2] chiolhan (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhanuri
18. [IVO-III] chiulhan, -ne.
19. [DER] chiulhan (-ne), s. n. – Banchet, zaiafet, chef. – Var. chiolhan. Tc. külhan „cuptor de încălzit baia” (Șeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explică prin obiceiul turcesc de a mînca în baie. – Der. chiulhangiu, s. m. (persoană care încălzește baia; chefliu, petrecăreț), din tc. külhanci; chiulhaniu (var. chiolhănos), adj. (fățarnic, viclean), din tc. külhani „persoană care încălzește baia”.
20. [Argou] chiolhan, chiolhane s. n. petrecere; beție
21. [DAR] chiolhaniu, chiolhanii, s.m. (înv.) om șiret, ceapcân.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL