1. [MDN '00] CHINTESENȚIA vb. tr. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza. (< fr. quintessencier)
2. [DCR2] chintesenția vb. I A sintetiza ◊ „Prin condiția ei biologică, Ara chintesențiază Viața ce se cere continuată.” Sc. 16 II 84 p. 4; v. și cerebralism (1966) (din chintesență + -[i]a)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL