1. [DEX '09] CHINOVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovie] – Din sl. kinovija.
2. [MDA2] chinovie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 199 / V: ~iu, ~ov sn / A și: ~novie / Pl: ~ii / E: vsl киновие] Mănăstire.
3. [CADE] CHINOVIE sf. ⛪ Comunitate de călugări, mănăstire de călugări ce trăesc în comun: era o liniște și o mireazmă ca ’n cuprinsurile unei chinovii de călugări (SAD.) [vsl. < gr.-biz.].
4. [DEX '98] CHINOVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovie] – Din sl. kinovija.
5. [DLRLC] CHINOVIE, chinovii, s. f. Mănăstire de călugări. Cînd răsare soarele, trandafirii aurorei se amestecă cu trandafirii mei, pe colina din fața chinoviei. GALACTION, O. I 60. În tot timpul, călugării Orientului, și chiar tei din unele chinovii din țara noastră și din Rusia, au lucrat asemenea obiecte. ODOBESCU, S. I 451. Într-una din acele mănăstiri, economul chinoviei, spre răspuns la dorința mea de cercetări și descoperiri istorice, mă duse în biblioteca mănăstirii. BĂLCESCU, O. I 317. – Accentuat și: chinovie (La TDRG).
6. [DLRM] CHINOVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovie] – Slav (v. sl. kinovija < gr.).
7. [Șăineanu, ed. VI] chinovie f. mănăstire unde călugării trăiesc în comun (în opozițiune cu lavră): Neamțul e chinovie de călugări, iar Horezul e chinovie de maici. [Termen de origină slavo-greacă].
8. [Scriban] chinovíe, -ít, V. cenob-.
9. [MDA2] cenobiu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: it cenobio] (Liv) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun Si: chinovie.
10. [MDA2] chinov sn vz chinovie
11. [MDA2] chinoviu sn vz chinovie
12. [Scriban] *cenóbiŭ n. (vgr. koinóbion, d. koinós, comun, și bíos, vĭață. V. chinonic). Comunitate de călugărĭ, mînăstire, schit, obștejitie. – Și chinovíe (după mgr. kinóvion, vsl. kinoviĭa).
13. [DOOM 3] chinovie (desp. -vi-e) s. f., art. chinovia (desp. -vi-a), g.-d. art. chinoviei; pl. chinovii, art. chinoviile (desp. -vi-i-)
14. [DOOM 2] chinovie (-vi-e) s. f., art. chinovia (-vi-a), g.-d. art. chinoviei; pl. chinovii, art. chinoviile (-vi-i-)
15. [DER] chinovie (-ii), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s. m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s. m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.
16. [D.Religios] chinovie, chinovii s. f. Mănăstire de călugări care au viața organizată în comun, întemeiată pentru prima oară, potrivit Tradiției, de Pahomie, ucenic al lui Antonie cel Mare, într-o insulă de pe Nil, numită Tabenna, în sec. 4; cenobie. [Acc. și: chinovie. – Var.: chinoviu s. n.] – Din sl. kinovija, gr. kinovion.
17. [D.Religios] chinoviu s. n. v. chinovie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL