1. [MDA2] chindeu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~diu, chen~, cingeu, (hiperurbanism) findeu / Pl: ~eie, (înv) ~eauă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.
2. [CADE] CHINDEU (pl. -deauă) sn. Trans. 👕 Ștergar, prosop: Și-i mai șterge c’un ~ Lacrimile (IK.-BRS.) [ung. kendö].
3. [DLRM] CHINDEU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.
4. [Scriban] chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.
5. [MDA2] chendeu sn vz chindeu
6. [MDA2] chindiu1 sn vz chindeu
7. [CADE] CHINDEUȚ (pl. -uțe) sn. 👕 Trans. dim. CHINDEU.
8. [DER] chindeu (chindeie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).
9. [Onomastic] CHINDEU gr. Kινδαῖος, lat. Quindeus, nume probabil trac (Barnea și P.Năsturel, în rev. Ortodoxia VI p. 586); cf. și Kινδαίας sau Kινδέος. 1. Prob. Chindă b., olt. (RI VI 263). 2. Cu s protetic: Schinda t. în m-ții Buzăului. 3. Pentru Cîndea propus de P. Năsturel ca derivat etimologic din Chindeas, v. Candidus II.
10. [DAR] chindeu, chindeie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL