1. [MDA2] chimeră sf vz himeră
2. [CADE] * CHIMERĂ, * HIMERĂ (pl. -re) sf. 1 🔱 Monstru fabulos cu capul și pieptul de leu, cu pîntecele de capră și cu coada de balaur (🖼 1112) ¶ 2 Ⓕ Închipuire ciudată și fără temeiu: egalitatea condițiunilor este o imposibilitate, o chimeră (I.-GH.); toată viața ai alergat după o himeră (VLAH.) [lat.].
3. [DLRLC] CHIMERĂ s. f. v. himeră.
4. [DN] CHIMERĂ s.f. v. himeră.
5. [Scriban] *chiméră, chiméric, V. him-.
6. [DEX '09] HIMERĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
7. [MDA2] himeră sf [At: CANTEMIR, IST. 93 / V: im~ / Pl: ~re / E: fr chimère, it chimera, lat Chimaera] 1 (Mit) Monstru având capul de leu, trupul de capră și coada de balaur. 2 Motiv decorativ reprezentând un monstru. 3 (Bot) Formă bizară apărută la plante, întrunind însușiri a două varietăți, fără a fi provenită din încrucișări. 4 (Pex) Închipuire ireală Si: nălucire.
8. [MDA2] imeră sf vz himeră
9. [DEX '96] HIMERĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
10. [DLRLC] HIMERĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie. Toată viața ta ai alergat după o himeră și... nimic n-are să s-aleagă din tot ce-ai crezut, din tot ce-ai visat. VLAHUȚĂ, O. AL. II 165. Un regat pentru-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere. EMINESCU, O. I 46. 2. (În mitologia greacă antică) Monstru cu gură de leu care aruncă flăcări, cu coadă de șarpe și cu corp de capră; motiv decorativ reprezentînd un astfel de monstru. 3. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 4. Motiv decorativ reprezentînd un animal fantastic. – Variantă: chimeră s. f.
11. [DN] HIMERĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră și coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentînd un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].
12. [DN] IMERĂ s.f. v. himeră.
13. [MDN '00] HIMERĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți. ◊ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
14. [DCR2] himeră s. f. (biol.) ◊ „Specialiștii vienezi care au făcut descoperirea presupun că neobișnuita mamă este un caz rar de «himeră» (ființă formată prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiți) în ale cărei celule au fost incorporate celulele unei surori gemene neidentice (a cărei evoluție ulterioară, mai puțin favorizată de șansă, a fost oprită). Copiii ar perpetua gene ale acelei mătuși nenăscute.” Cont. 30 III 79 p. 5. ◊ „Cercetătorii britanici din Cambridge au reușit să creeze nici mai mult nici mai puțin decât «un nou animal», pe care l-au denumit, inspirându-se din mitologia greacă, «himeră». Este vorba de o îmbinare de oaie și capră, obținută prin combinarea celulelor celor două animale în faza embrionară și implantarea embrionului combinat pe o a treia oaie.” R.l. 16 VI 84 p. 6 (cf. fr. chimère, it. chimera; DN, DEX, DN3 – la plante, DEX-S)
15. [Șăineanu, ed. VI] himeră f. 1. Mit. monstru fabulos cu capul de leu, trupul de capră și coada de șarpe, învins de Bellerophon; 2. fig. idee nerealizabilă, iluziune.
16. [Șăineanu, ed. VI] Himeră f. Mit. V. Vocabular.
17. [Scriban] *himéră f., pl. e (vgr. himaire). Un monstru mitologic (cu cap de leŭ, corp de capră și coadă de șarpe) pe care l-a ucis Belerofonte călare pe calu Pegas. Fig. Cugetare irealizabilă, utopie, iluziune. – Maĭ rar chimeră.
18. [DOOM 3] himeră s. f., g.-d. art. himerei; pl. himere
19. [DOOM 2] himeră s. f., g.-d. art. himerei; pl. himere
20. [MDO] himeră
21. [IVO-III] himeră, -re.
22. [DER] himeră (himere), s. f. – Închipuire, iluzie, fantomă. Ngr. χίμαιρα. Sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL