1. [DEX '09] CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
2. [MDA2] chilom [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~lum, ~b / Pl: ~oame / E: nct] (Înv) 1 sn Armă având forma unui baston cu secure la un capăt. 2 sm Lovitură cu pumnul.
3. [CADE] CHILOM sm. și (pl. -oame) sn. 1 🔧 Ciocan gros, armă în formă de ciocan: Stînd așa... Călare... și’n mînă cu un ~ (PANN) ¶ 2 Ⓕ F Pumn, ghiont: îi mai dete vre-o cîțiva... chilomi d’ăia d’ai lui, îndesați (ISP.) [comp. CHILĂU].
4. [DLRLC] CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Învechit) Armă în formă de baston cu secure la un capăt. Ceaușul de iniceri, văzîndu-l ca un zapciu ce era, au scos chilomul și l-a luat pe cap (= a început să-i dea în cap), fără de milă. ARHIVA R. II 141. 2. Lovitură cu pumnul; pumn. Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap, chilomi d-ăia d-ai lui, îndesați. ISPIRESCU, U. 32.
5. [DLRM] CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.
6. [Șăineanu, ed. VI] chilom m. 1. ciocan gros, măciucă ferecată: în mână cu un chilom PANN; 2. fam. pumn, ghiont: îi căra mereu la chilomi ISP. [Serb. TYULUM].
7. [Scriban] chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.
8. [MDA2] chilomb sn vz chilom
9. [MDA2] chilum sn vz chilom
10. [Scriban] chilúm, V. chilom.
11. [DOOM 3] chilom1 (măciucă) (înv., reg.) s. n., pl. chiloame
12. [DOOM 2] chilom2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloame
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL