1. [DEX '09] CHILOMAN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec.
2. [MDA2] chiloman sn [At: DUMITRACHE, 21 / V: ~lăm~, -oloim~, cheloloi~, ghelăim~ / Pl: ~e / E: nct] (Pop) 1 Gălăgie mare, făcută de mai mulți laolaltă, cu râsete, chiote, țipete, ceartă și bătăi. 2 (Pex) Zarvă. 3 Beție zdravănă. 4 (Gmț) Kilogram. 5 (Gmț) Litru.
3. [CADE] CHILOMAN (pl. -ne) sn. 1 F Gălăgie, sgomot produs de un amestec de țipete, de vaiete sau de rîsete cu hohot: era un ~ de nu se mai auzea nici în cer nici în pămînt (D.-ZAMF.) ¶ 2 Băn. 🌦 Furtună, viscol.
4. [DLRLC] CHILOMAN, chilcmane, s. n. (Familiar) Gălăgie; petrecere zgomotoasă (cu mîncare și băutură). Și rîd mari și mici și fac chef, petrecere și chiloman mare. ISPIRESCU, la HEM 966.
5. [DLRM] CHILOMAN, chilomane, s. n. (Reg.) Gălăgie; petrecere zgomotoasă (cu mîncare și băutură).
6. [Șăineanu, ed. VI] chiloman n. fam. strigăt de durere: auzind gâlceava, țipete, chilomane PANN. [Cf. chelălăi (cu sufixul augmentativ man)].
7. [Șăineanu, ed. VI] chiloman n. oală de băut: ciocan cu ciocan fac chilomanul. [Derivat din chilom (cf. pentru sens, ciocan de rachiu)].
8. [Șăineanu, ed. VI] chiloman n. fam. strigăt de durere: auzind gîlceavă, țipete, chilomane. PANN. [Cf. chelălăi (cu sufixul augmentativ man)].
9. [Scriban] chilomán n., pl. e (d. a chiulí și -man ca’n haraĭman). Fam. Țipete. chiote (de durere, de bucurie).
10. [MDA2] cheloloiman sn vz chiloman
11. [MDA2] chilăman sn vz chiloman
12. [MDA2] chiloloiman sn vz chiloman2
13. [MDA2] ghelăiman sn vz chiloman
14. [DOOM 3] chiloman (înv.) s. n., pl. chilomane
15. [DOOM 2] chiloman (pop.) s. n., pl. chilomane
16. [Argou] chiloman, chilomane s. n. (pop.) gălăgie, hărmălaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL