1. [DEX '09] CHILINĂ s. f. v. chilnă.
2. [MDA2] chilină1 sf vz chilnă
3. [DEX '09] CHELNĂ s. f. v. chilnă.
4. [DEX '09] CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].
5. [MDA2] chilin, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 378 / V: (reg) cil~ / Pl: ~i, ~e / E: mg külön] (Îrg) 1 a Deosebit. 2-3 (Îla) De ~ Deosebit. 4-5 (Îal) Separat. 6 av Deosebit. 7 sn (Rar) Grămadă.
6. [CADE] ❍ CHELNĂ, CHILNĂ (pl. -ne) sf. Mold. Bucov. Codîrlă (Ia car): A luat făina în poala măntalei Și a turnat-o în chelna harabalei (MAR.); caii... trăgeau lacom firele de fîn din chilnele căruțelor (GRIG.) [rut. kelńa].
7. [CADE] † CHILIN adj. Băn. Deosebit [ung. külön].
8. [CADE] CHILNĂ 👉 CHELNĂ.
9. [CADE] ❍ DE-CHILIN adv. Trans. = CHILIN.
10. [DLRLC] CHILNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chilină (SADOVEANU, Z. C. 82), chilnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.
11. [DLRM] CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].
12. [Scriban] chilín, -ă adj. (ung. külön, deosebit, despărțit, d. rus. keléĭnyĭ, separat, kélĭĭa, chilie. V. chilie, dechilin. Bern. 1, 499). Vechĭ. Deosebit, despărțit: turmele chiline (Dos.).
13. [DOOM 3] chilin (înv.) adj. m., pl. chilini; f. chilină, pl. chiline
14. [DOOM 3] !chilnă (reg.) s. f., g.-d. art. chilnei; pl. chilne
15. [DOOM 2] chelnă v. chilnă
16. [DOOM 2] !chilin (de ~) (înv.) loc. adv.
17. [DOOM 2] chilin (înv.) adj. m., pl. chilini; f. chilină, pl. chiline
18. [DOOM 2] chilnă/chelnă (pop.) s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne
19. [DER] chelnă (chelne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.
20. [DER] chilin (chilină), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge).
21. [DLRLV] CHILIN adj. și adv. Separat. 1. Adj. (Mold., Criș.). . I-au pus turmele chiline Pre moșii în rînd, cum li să vine. DOSOFTEI PS. C: Dumnăzău are oamini chilini de diavolul. MOL. 1695, . 90v. 2. Adv. (Ban.) Kilin. Seorsim. AC, 346. ◊ (Trans. S) Loc. adv. De chilin = separat. Cine de chilin dintru apostoli au surzuit vreo cloambă a Credeului? PP, 5r; cf. PP, 39v; EG (gl.). Etimologie: magh. külön.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL