1. [Scriban] chilagíŭ, V. chiligiŭ.
2. [DLRM] CHIRIGIU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri ; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Tc. kiracı.
3. [Scriban] chirigíŭ m. (d. chirie). Cărăuș, transportator cu caru. Chiriaș. – Maĭ rar și chiragiŭ (turc. kirağy, bg. kirağiĭa, sîrb. kirajğija, locatar, și kiriğija, cărăuș). – Și chiligiŭ și chilagiu. Fem. -giță.
4. [MDO] chirigiu
5. [DLRLV] CHIRIGIU s, m. (Mold.) Cărăuș, căruțaș. Dînd întîiu șasezeci de bani chirigiilor. NECULCE. $Etimologie: tc. kiracı. Cf. c o c i ș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL