1. [MDA2] chijă sf [At: I. CR. IV, 277 / Pl: ~je / E: nct] (Îrg) Soi.
2. [Scriban] chíjă, V. pĭază.
3. [Scriban] pĭáză f., pl. pĭeze (d. pĭez). Vest. Pĭază rea, pĭază bună, lucru saŭ persoană care, după credința poporuluĭ, aduce nenorocire saŭ noroc. – În est chează, pl. cheze. În Nț. chijă, soĭ: chijă rea (rev. I. Gg. 2, 277).
4. [DAR] chijă s.f. (reg.) soi; piază.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL