1. [DEX '09] CHICOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot.
2. [MDA2] chicot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihot, hihot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.
3. [CADE] CHICOT (pl. -te) sn. 1 Rîs cu hohote: se zîmbiră, apoi rîse, iară mai pe urmă cu chicote hohotiră (CANT.); între curteni se făcea un rîset și un ~ cît socoteai că se răstoarnă curtea (SB.) ¶ 2 Rîs înfundat [cf. srb. kikot].
4. [DEX '98] CHICOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.
5. [DLRLC] CHICOT, chicote, s. n. Rîs cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Lăutarii cîntau și hora se învîrtea... împrejur, în roata mamelor, porneau chicote și cumetrele își dădeau coate și-și arătau, din ochi, fetele. SADOVEANU, O. I 73. Ținea nunta cîte o săptămînă tot în chiote și chicote. ALECSANDRI, T. 82. ◊ (Determinat, pleonastic, prin «de rîs») Auzind Joe chicotele lor de rîs și zgomotul ce făceau ei... se duse să se uite ce putea să fie asta. ISPIRESCU, U. 83.
6. [DLRM] CHICOT, chicote, s. n. Rîs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase. – Bg., sb. kikot.
7. [Șăineanu, ed. VI] chicot n. Mold. hohot: ține nunta tot în chiote și în chicote AL. [Serb. KIKOT].
8. [MDA2] hihot sn vz chicot
9. [Scriban] híhot și chícot n., pl. e (d. hihotesc; sîrb. kikot, pol. chychot. V. chic, inc). Fam. Hohot (maĭ ales copilăresc orĭ femeĭesc).
10. [DOOM 3] chicot s. n., pl. chicote
11. [DOOM 2] chicot s. n., pl. chicote
12. [DER] chicot (chicote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL