1. [MDA2] chiciu1 sn [At: LIUBA – IANA, M. / A: nct / Pl: nct / E: nct] (Atm) 1 (Ban) Șold. 2 Coapsă (de animal).
2. [MDA2] chiciu3 sn [At: ANTIPA, P. 192, 84 / A: nct / E: nct] 1 Grind care abia a devenit aparent și pe care începe să răsară o vegetație de sălcii și arini. 2 Vârful ascuțit al unui ostrov.
3. [MDA2] chiciu2 sn [At: H II, 251 / A: nct / Pl: nct / E: ns cf srb kiçe] Pădure din care se pot tăia nuiele.
4. [CADE] ❍ CHICIU (pl. -ciuri) sn. Băn. 🫀 Șold, coapsă.
5. [MDA2] chici i [At: CHEST. V, 77/35 / E: fo] Cuvânt cu care se strigă după boi și vaci.
6. [CADE] CHICI... = PICI...
7. [MDN '00] KITSCH CHICI/ s. n. creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă. ◊ reproducere, copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect de proastă calitate. (< germ. Kitsch)
8. [Scriban] chicésc, V. cimpesc.
9. [Scriban] chícĭ n., pl. urĭ (rudă cu sîrb. kičelj, vîrf. pisc. V. chiceră 1). Banc de nisip, începutu uneĭ insule. Vîrfu uneĭ insule.
10. [Scriban] cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.
11. [DER] chici (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”.
12. [Onomastic] CHICIU, olt. (Am); -7(17B II 92), < subst. băn. chici „șold”.
13. [DAR] chici, chiciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL