1. [MDA2] chichie1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ii / E: cf chită] (Reg) Legătură de bumbac.
2. [MDA2] chichie3 sf [At: (a. 1838) DOC. / Pl: ~ii / E: ngr θήϰη] (Înv) Chichiță.
3. [MDA2] chichia vi [At: PAMFILE, J. II / P: ~chi-a / Pzi: ~iu / E: ns cf pipia] (Pop) 1 A piui. 2 A ciripi. 3 (D. copii mici) A gânguri.
4. [DER] chichie (chichii), s. f. – (Înv.) Cutie, sertar. Ngr. θήϰη (Bogrea, Dacor., I, 262). Din același cuvînt, printr-o der. internă a rom., sau de la ngr. *θηϰίτσα (Bogrea, Ibid.), provine chichiță, s. f. (cutie; cufăr; sertar; tertip), de uz curent, și desigur chichineață, s. f. (cameră mică la mansardă; cocioabă), prin intermediul suf. -neață sau prin contaminare cu coteneață.
5. [DAR] chichie, chichii, s.f. (înv.) cutie, chichiță.
6. [DAR] chichia, pers. 3 sg. chichie, vb. I (reg.; despre copiii mici) a ciripi, a piui, a gânguri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL