1. [DEX '09] CHIBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble.
2. [MDA2] chiblă1 sf [At: H XVIII, 145 / Pl: ~le / E: ger Giebel] (Aht; Ban) Partea superioară a zidului (din față sau din spate) de formă triunghiulară, pe care se reazemă acoperișul.
3. [MDA2] chiblă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: ger Kübel, eg kibble] 1 Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2 Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică.
4. [MDN '00] CHIBLĂ s. f. 1. vas de oțel cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. cutia de fontă cu care se transportă zgura în siderurgie. (< engl. Kibble)
5. [DOOM 3] chiblă (desp. chi-blă) s. f., g.-d. art. chiblei; pl. chible
6. [DOOM 2] chiblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chiblei; pl. chible
7. [DER] chiblă (chible), s. f. – (Banat) Frontispiciu, terminație triunghiulară a unei fațade. Germ. Giebel (DAR).
8. [DRAM 2021] chiblă, s.f. v. chibăl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL