1. [MDA2] chiaraud smf, a [At: I. CR. IV, 85 / Pl: ~uzi, ~e / E: ns cf chiarhuz, chiurluit] 1-2 (Mol) (Om) năuc.
2. [DAR] chiaraud, -ă, adj. (reg.) năuc, într-o ureche, zăbăuc, chiarhuz, nebun; amețit, beat, cherchelit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL