1. [DEX '09] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.
2. [MDA2] cheaburi v vz chiaburi
3. [MDA2] chiaburi vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~resc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).
4. [DLRLC] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.
5. [DLRM] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.
6. [Șăineanu, ed. VI] chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.
7. [DOOM 3] chiaburi (a se ~) (rar) (desp. chia-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chiaburesc, 3 sg. se chiaburește, imperf. 1 sg. mă chiabuream; conj. prez. 1 sg. să mă chiaburesc, 3 să se chiaburească; imper. 2 sg. afirm. chiaburește-te; ger. chiaburindu-mă
8. [DOOM 2] !chiaburi (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburește, imperf. 3 sg. se chiaburea; conj. prez. 3 să se chiaburească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL