1. [DEX '09] CHIABURESC, -EASCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc.
2. [MDA2] chiaburesc, ~ească a [At: DA ms / V: chea~ / Pl: ~ești / E: chiabur + -esc] 1-2 Care ține de chiabur (2-3).
3. [DLRLC] CHIABURESC, -EASCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, al chiaburilor, caracteristic chiaburilor. Sărăcimea satelor – adică muncitorii agricoli proletari și semiproletari – trebuie să fie permanent mobilizată și antrenată în lupta împotriva exploatării chiaburești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 300. [Călătoreau] cîte un om, doi... umblînd pe furiș de la un sălaș chiaburesc la altul. DUMITRIU, V. L. 55.
4. [DLRM] CHIABURESC, -EASCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, caracteristic chiaburului. – Din chiabur + suf. -esc.
5. [DEX '09] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.
6. [MDA2] cheaburesc, ~ească a vz chiaburesc
7. [MDA2] cheaburi v vz chiaburi
8. [MDA2] chiaburi vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~resc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).
9. [DLRLC] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.
10. [DLRM] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.
11. [Șăineanu, ed. VI] chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.
12. [DOOM 3] chiaburesc (desp. chia-) adj. m., f. chiaburească; pl. m. și f. chiaburești
13. [DOOM 2] chiaburesc (chia-) adj. m., f. chiaburească; pl. m. și f. chiaburești
14. [DOOM 3] chiaburi (a se ~) (rar) (desp. chia-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chiaburesc, 3 sg. se chiaburește, imperf. 1 sg. mă chiabuream; conj. prez. 1 sg. să mă chiaburesc, 3 să se chiaburească; imper. 2 sg. afirm. chiaburește-te; ger. chiaburindu-mă
15. [DOOM 2] !chiaburi (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburește, imperf. 3 sg. se chiaburea; conj. prez. 3 să se chiaburească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL