1. [MDA2] chesăgi vt [At: ISPIRESCU, U. 51 / V: chis~, pis~, (rar) pisogi / Pzi: ~gesc / E: chesăgiu] (Îvp) 1 A căsăpi. 2 (Îf pisăgi) A bate zdravăn.
2. [DLRLC] CHESĂGI, chesăgesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A tăia (pe cineva) în bucăți, a căsăpi, a măcelări. Vai, săracii arnăuții, Cum îi chesăgește turcii! TEODORESCU, P. P. 483.
3. [DLRM] CHESĂGI, chesăgesc, vb. IV Tranz. (Pop.) A tăia pe cineva în bucăți; a căsăpi. – Din chesăgiu (puțin folosit) „măcelar, casap” (tc. kesici; v. ches).
4. [MDA2] chisăgi v vz chesăgi
5. [CADE] ❍ CHISĂGI = PISĂGI.
6. [Scriban] chisăgésc, V. pisăgesc.
7. [Scriban] pisăgésc v. tr. (d. pisez, format cam ca bătucesc, clipocesc). Sud. Sfărîm, făcăluesc, zdrobesc (cartof, fasole ș. a.) orĭ și „pisez mult timp”. Fig. Bat, trag o bătaĭe (în est chisolesc). Bat capu, plictisesc. – Forma chisăgesc orĭ chesăgesc (P. P. Sud), trag bătaĭe, n’are, probabil, nicĭ o legătură cu chesăgiŭ, cum crede Acat. În Ban. Trans. și pisăzez, pisezez.
8. [Argou] chesăgi, chesăgesc v. t. (pop.) a distruge, a extermina.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL