1. [DEX '09] CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.
2. [MDA2] chestiune sf [At: CARAGIALE, O. VII, 512 / V: ~ie, (înv) ces~, cestie / Pl: ~ni / E: fr question, lat questio, -onis] 1 Întrebare adresată cuiva spre a se informa sau lămuri despre ceva. 2 Întrebare pusă unui elev sau unui candidat pentru verificarea cunoștințelor. 3 (Înv; îe) A adresa sau a pune o ~ A întreba. 4 Problemă de lămurit, de discutat. 5 Obiectul unei discuții, al unei cercetări (politice, diplomatice). 6-8 (Îe) Afacerea sau persoana în (sau din) ~ Lucrul, problema sau persoana de care e vorba. 9 Afacere. 10 (Fam; îf chestie) Lucru (de orice fel). 11 (Fam; îf chestie) Întâmplare.
3. [CADE] * CHESTIUNE, * CHESTIE sf. 1 Întrebare pusă cuiva spre a căpăta o lămurire ¶ 2 🖋 Întrebare pusă unui școlar, unui candidat spre a-i controla cunoștințele ¶ 3 Subiect, punct (dintr’o știință, dintr’o artă, etc.) de cercetat, de lămurit prin discuțiune: propunere asupra căreia se poate face o desbatere, care e supusă la cercetare: ~ de drept; a se abate de la chestie ¶ 4 Discuțiune, vorbă, subiect: iată despre ce e ~a, iată despre ce e vorba; persoana în chestie, persoana despre care e vorba ¶ 5 Afacere, treabă: asta e altă chestie ¶ 6 ⏲ Materie politică a cărei soluțiune oferă dificultăți: ~a Orientului [fr. question].
4. [DEX '98] CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. de care se preocupă cineva. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare pusă unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u – Var.: chestie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.
5. [DLRLC] CHESTIUNE, chestiuni, s. f. (Și în forma chestie) Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări, unor cercetări, unor discuții. Desconsiderarea chestiunilor mărunte împiedică întocmirea metodică a unui plan just de muncă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Înțelege, măi tovarășe, că asta nu-i numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastră a tuturor și într-o zi va trebui să răspundem că l-am lăsat să se zbată singur. DAVIDOGLU, M. 54. Nu se mai poate spune nimica nou în această chestie. IONESCU-RION, C. 30. Să aprofundăm puțin chestia și să vedem cum stau lucrurile. GHEREA, ST. CR. II 22 Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este, fără îndoială, chestia de a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. Chestie (sau chestiune) de încredere = împrejurare în care cel care acționează se bucură de deplină încredere. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în (sau din) chestiune (sau chestie) = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori elevilor). La examenul de geografie s-au dat două chestiuni. 2. (Familiar) Întîmplare, lucru de orice fel. Așteaptă puțintel, Iliuță... să spun și tătucăi chestia. SADOVEANU, N. F. 39. – Pronunțat: -ti-u-. – Variante: chestie, (învechit) cvestie (RUSSO, S. 114.), (învechit) cestiune (MACEDONSKI, O.III 82, CARAGIALE, O. VII 512, GHICA, A. 650) s. f.
6. [DLRM] CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în chestiune = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori). 2. (Fam.) Întîmplare, lucru de orice fel. [Pr.: -ti-u – Var.: chestie, (înv.) cestiune s. f.] – Fr. question (lat. lit. quaestio, -onis).
7. [DN] CHESTIUNE s.f. 1. Problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ♦ Întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (Fam.) Întîmplare, problemă, fapt, lucru. [Var. cestiune, chestie s.f. / cf. fr. question, lat. quaestio].
8. [MDN '00] CHESTIUNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ◊ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio)
9. [Șăineanu, ed. VI] chestiune f. 1. întrebare făcută pentru o lămurire oarecare; 2. propunere de cercetat, subiect de controversă juridica; 3. materie politică a cărei soluțiune și regulare ofer dificultăți: chestiunea Orientului; chestiune ministerială, propunere a cărei respingere trage după sine căderea ministerului.
10. [Scriban] *chestiúne f. (lat. quáestio, ónis, d. quáerere, quaestum, a întreba. V. cer 3, a-, in-, per- și re-chizițiune, chetă). Întrebare făcută ca să lămureștĭ un lucru. Propunere de examinat, subĭect de discutat, afacere: chestiunea Orientuluĭ. O tortură din evu mediŭ. – Și chéstie.
11. [DEX '09] CHESTIE s. f. v. chestiune.
12. [MDA2] cestie sf vz chestie
13. [MDA2] cestiune sf vz chestiune
14. [MDA2] chestie sf vz chestiune
15. [CADE] ⦿ CESTIUNE = CHESTIUNE.
16. [CADE] * CHESTIE 👉 CHESTIUNE.
17. [DLRLC] CESTIUNE s. f. v. chestiune.
18. [DN] CESTIUNE s.f. v. chestiune.
19. [DN] CHESTIE s.f. v. chestiune.
20. [DOOM 3] chestiune (problemă; întrebare) (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. chestiunii; pl. chestiuni
21. [DOOM 2] chestiune (-ti-u-)/(fam.) chestie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiunii/ chestiei; pl. chestiuni/chestii
22. [IVO-III] chestiune, -ni.
23. [DOOM 3] chestie (lucru; întâmplare) (fam.) s. f., g.-d. art. chestiei; pl. chestii, art. chestiile (desp. -ti-i-)
24. [DOOM 2] chestie v. chestiune
25. [DER] chestiune (chestiuni), s. f. – Problemă, temă. – Var. (fam.) chestie, (înv.) cesti(un)e. Fr. question. – Der. (din fr.) chestiona, vb.; chestionar, s. n.
26. [Argou] a pune o chestiune pe tapet expr. a aduce un subiect în discuție.
27. [CECC] Sînt cestiuni arzătoare! – Caragiale, în O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1). Aceste cuvinte, repetate de Trahanache la întrunirea electorală, au intrat în limbajul cotidian exprimînd, pe un ton ironic, un fapt mărunt cu pretenții de mare problemă. Se folosește și varianta: „Avem cestiuni arzătoare!” LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL