1. [DEX '09] CHELĂREASĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă.
2. [MDA2] chelăreasă sf [At: GALACTION, O. I 68 / V: (prin contaminare cu chelnăr) ~lnă~ / Pl: ~ese / E: chelar + -easă] (Înv) 1-3 Soție a chelarului (1, 3-4) Si: chelăriță (1-3). 4-6 Femeie care face slujba de chelar.
3. [CADE] CHELĂREASĂ 👉 CHELAR1.
4. [DLRLC] CHELĂREASĂ, chelărese, s. f. (Învechit) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. Peste pivnițele și peste cămările boierului era chelăreasă Safta. GALACTION, O. I 68. Chelăreasă Banilor, Stăpînă Averilor. TEODORESCU, P. P. 82.
5. [DLRM] CHELĂREASĂ, chelărese, s. f. (Înv.) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. – Din chelar + suf. -easă.
6. [MDA2] chelnăreasă sf vz chelăreasă
7. [CADE] CHELAR1 sm., CHELĂREASĂ (pl. -ese) sf. Persoana în îngrijirea căreia se află cheile de la o cămară (de provizii, de la pivniță, etc.): luă cheile pivniței din mîna chelarului (FIL.); chelăreasa umplea oale cu vin din bute (I.-GH.) [ngr.].
8. [DOOM 3] chelăreasă s. f., g.-d. art. chelăresei; pl. chelărese
9. [DOOM 2] chelăreasă s. f., g.-d. art. chelăresei; pl. chelărese
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL