1. [DEX '09] CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.
2. [MDA2] cheltuitor, ~oare a [At: COD. CALIMAH, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: cheltuia -tor] 1-2 (Înv) Care (se) consumă. 3 Care cheltuiește Si: risipitor, mână-spartă. 4 (Înv) Casier.
3. [CADE] CHELTUITOR, -TOARE adj. și sm. f. 1 Care cheltuește ¶ 2 Care cheltuește peste măsură, risipitor; Ⓕ: banii strîngătorului în mîna cheltuitorului (PANN) ¶ ¶ C. NECHELTUITOR.
4. [DLRLC] CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj. Care cheltuiește mult, care dă bani cu ușurință pe lucruri de prisos; fără chibzuință, căruia îi place să cheltuiască; risipitor, mînă-spartă. Om cheltuitor. ◊ (Substantivat) Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. – Pronunțat: tu-i-.
5. [DLRM] CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] cheltuitor a. și m. care cheltuiește mult, căruia îi place a cheltui.
7. [Scriban] cheltuitór, -oáre adj. Risipitor: baniĭ strîngătoruluĭ ajung pa mîna cheltuitoruluĭ (Prov.).
8. [DOOM 3] cheltuitor (desp. -tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoare
9. [DOOM 2] cheltuitor (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL