1. [MDA2] cheltuielnic, ~ă a [At: GOLESCU, Î. 31 / Pl: ~ici, ~ice / E: cheltui + -elnic] (Rar) Căruia îi place să cheltuiască (7) Si: risipitor.
2. [DLRM] CHELTUIELNIC, -Ă, cheltuielnici, -ce, adj. (Înv.) Cheltuitor. – Din cheltuială + suf. -nic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL