1. [DEX '09] CHELNĂ s. f. v. chilnă.
2. [MDA2] chelnă1 sf [At: (a. 1806) URICARIUL X, 214/24 / V: (Reg) cel~, chil~ / Pl: ~ne / E: pn kielnia] 1 (Mol) Parte a căruței. 2 Lădiță pe care șade cel care mână caii, și în care se păstrează diferite obiecte mici, merinde. 3 (Pex) Chichița trăsurii, de sub capra vizitiului. 4 (Pan) Partea dinainte sau mai ales dinapoi adăugată la coșul căruței. 5 (Trs; pan) Parte a șurii în care se pune fân sau secară neîmblătită. 6 (Trs) Ferdela șurii. 7 Despărțitură într-un lădoi de bucate. 8 (înv) Despărțitură într-un portofel.
3. [CADE] ❍ CHELNĂ, CHILNĂ (pl. -ne) sf. Mold. Bucov. Codîrlă (Ia car): A luat făina în poala măntalei Și a turnat-o în chelna harabalei (MAR.); caii... trăgeau lacom firele de fîn din chilnele căruțelor (GRIG.) [rut. kelńa].
4. [Șăineanu, ed. VI] chelnă (chilnă) f. Mold. codârla sau fundul carului: a început a cotrobăi prin chilna căruței CR. [Pol. KIELNIA].
5. [Scriban] chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ, codirla, corlata). V. chichiță.
6. [DEX '09] CHILINĂ s. f. v. chilnă.
7. [DEX '09] CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].
8. [MDA2] celnă sf vz chelnă
9. [MDA2] chilină1 sf vz chilnă
10. [MDA2] chilnă sf vz chelnă
11. [CADE] CHILNĂ 👉 CHELNĂ.
12. [DLRLC] CHILNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chilină (SADOVEANU, Z. C. 82), chilnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.
13. [DLRM] CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].
14. [Șăineanu, ed. VI] chilnă f. V. chelnă.
15. [Scriban] chílnă, V. chelnă.
16. [DOOM 2] chelnă v. chilnă
17. [DOOM 3] !chilnă (reg.) s. f., g.-d. art. chilnei; pl. chilne
18. [DOOM 2] chilnă/chelnă (pop.) s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne
19. [DER] chelnă (chelne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL