1. [MDA2] chelemet sn [At: GORJAN, H. IV, 173/29 / V: chili~, chilimăt, (Buc) cilimăt / Pl: ~uri / E: tc kelimet] (Reg) 1 Relație. 2 Prietenie. 3 Afacere. 4 (Îe) A face ~ cu cineva A sta de vorbă. 5 (Îae) A-și face de lucru cu cineva. 6 (Îae) A se întovărăși cu cineva la arat.
2. [CADE] CHELEMET sbst. Mold. numai în loc.: a face ~ cu cineva, a avea daraveri împreună [tc. kelimet].
3. [DLRLC] CHELEMET, chelemeturi, s. n. (Învechit, mai ales în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. Ca vecini, se cunoșteau de pe nume, chelemet nu făceau unii cu alții. CONTEMPORANUL, VII 482. Eu văd că nu e treabă să fac chelemet cu dînsa. GORJAN, H. IV 173.
4. [DLRM] CHELEMET, chelemeturi, s. n. (Înv., în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. – Tc- kelimat.
5. [Șăineanu, ed. VI] chelemet n. Mold. în locuțiunea: a face chelemet cu cineva, a avea daraveri împreună. [Turc. KELIMET, vorbă, vorbire].
6. [Scriban] chelemét n., pl. urĭ (turc. ar. kelimet, vorbă). Fam. A face chelemet cu cineva, a face societate, a fi în relațiune cu cineva, a face haz de cineva.
7. [MDA2] chilimăt sn vz chelemet
8. [MDA2] chilimet sn vz chelemet
9. [DER] chelemet (chelemeturi), s. n. – Raport, relație. Tc. kelimet „discurs” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1035). Sec. XIX, rar.
10. [DAR] chelemet, chelemeturi, s.n. (reg., înv.) prietenie, relație, legătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL