1. [CADE] CHEIU = CHEU.
2. [Șăineanu, ed. VI] cheiu n. V. cheu.
3. [DEX '09] CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai.
4. [DEX '09] CHEU s. n. v. chei.
5. [MDA2] chei1 sn [At: GHICA, S. 536 / V: cheu / E: fr quai] 1 Țărm al unui râu (întărit cu zid de piatră sau apărat prin parapet), având scopul de a opri inundațiile. 2 (Pex) Stradă de-a lungul unui râu (între țărmurile râului și case) Si: splai. 3 Țărm al unui port unde se încarcă și se descarcă mărfurile. 4 Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselei vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor.
6. [MDA2] cheu sn vz chei
7. [CADE] * CHEU (pl. -euri), * CHEIU (pl. -iuri) sn. 1 Loc înălțat și de obiceiu așternut cu pietre de-alungul unei gîrle, unui rîu ce trece printr’un oraș: cheul Dîmboviței ¶ 2 Locul de-a lungul țărmului, la un port de mare, unde se încarcă și se descarcă mărfurile (🖼 1103): de-a lungul cheului șlepuri înșirate încarcă și descarcă (VLAH.) ¶ 3 🚝 Peron la gară [fr. quai].
8. [DLRLC] CHEI, cheiuri, s. n. Țărm al unei ape amenajat pentru a preveni inundațiile și surpările; stradă de-a lungul unui astfel de țărm (v. splai); loc amenajat într-un port pentru acostarea vapoarelor (v. port). Venea... din Cotroceni pe lîngă cheiul gîrlei. PAS, Z. IV 107. [Pietrele] care au fost tîrîte pînă la marginea Oltului stau îngrămădite pe malul lui... ca mulțimea unor emigranți pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Mușat rămăsese tot visătorul... de pe cheiul Galaților. GALACTION, O. I 131. Nici o viețuitoare nu mai mișca pe cheiurile înfierbîntate. BART, E. 19. – Variantă: cheu (BART, E. 317) s. n.
9. [DLRM] CHEI, cheiuri, s. n. 1. Loc amenajat într-un port pentru acostarea vapoarelor. ♦ Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea acestora. 2. Țărm al unei ape, amenajat pentru a preveni inundațiile și surpările; stradă de-a lungul unui astfel de țărm. – Fr. quai.
10. [DN] CHEI s.n. 1. Construcție de piatră, de beton etc., făcută pe malul unei ape navigabile pentru acostarea vaselor. 2. (Rar) Țărm al unei ape amenajat pentru a preveni inundațiile; stradă de-a lungul unui astfel de țărm. [Pl. -iuri, var. cheu s.n. / < fr. quai].
11. [DN] CHEU s.n. v. chei.
12. [MDN '00] CHEI s. n. 1. construcție pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea și descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului și pentru a preveni inundațiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal. 2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată. (< fr. quai)
13. [Șăineanu, ed. VI] cheu (cheiu) n. 1. ridicătură făcută dealungul unui rîu spre a opri revărsarea apei; 2. țărmul unui port unde se încarcă și se descarcă mărfuri; 3. trotuar la gările drumului de fier (= fr. quai).
14. [Scriban] *cheĭ n. V. cheŭ.
15. [Scriban] cheŭ și cheĭ n., pl. urĭ (fr. quai, de orig. normando-picardă, d. celt. cai). Zid făcut pe malu uneĭ ape ca să oprească revărsarea (zăgaz) orĭ ca să ușureze încărcarea și descărcarea mărfurilor din corăbiĭ. Stradă pe marginea apelor: cheu Dîmbovițeĭ în Bucureștĭ. V. splaĭ.
16. [IVO-III] cheiu, -iuri.
17. [DOOM 3] chei s. n., pl. cheiuri
18. [DOOM 2] chei s. n., art. cheiul; pl. cheiuri
19. [MDO] chei, art. cheiul, pl. 3 cheiuri
20. [DER] chei (cheiuri), s. n. – Construcție în port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor; stradă de-a lungul unei asemenea construcții sau a unui rîu. Fr. quai.
21. [GER] chei Dicționarele noastre explică cuvîntul chei ca un împrumut din fr. quai. Există însă o dificultate : judecînd după cuvintele cu terminație similară, fr. quai trebuia să devină în romînește cheu: laquais > lacheu, remblai > rambleu, porte-monnaie > portmoneu (ba și portefeuiile devine în gura unora portfeu). Forma cheu există de fapt în mediul marinăresc și e inserată în dicționare (DU, DA, CADE, Scriban ; primul și al treilea dintre aceste dicționare consideră chiar preferabilă forma cheu. în „Limba romînă”, 1961, nr. 1, p. 32, o notă necritică scrisă de P. Lupu-Babei, ofițer de marină, pledează pentru cheu). Singur DLRM nu inserează forma cheu; dar aceasta începe să apară în cărți, deoarece editurile consultă specialiști în marină pentru textele care se referă la această ramură de activitate. Mi se pare neîndoielnic că chei este forma mai veche și în orice caz este singura populară. Cuvîntul nu circulă numai în mediul marinăresc : Dîmbovița, de exemplu, are cheiuri, și nimeni în București nu spune altfel decât chei. Originea acestei forme trebuie căutată într-o limbă slavă (cf. bg. кей), care a tratat cuvîntul ca pe cele de origine greacă terminate în -αĩος, -εĩος etc. (bg. фарисей, юдей, Андрей etc.). Cît despre forma cheu, aceasta se datorează unei tendințe de francizare și probabil a fost introdusă în marină prin capriciul unui comandant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL