1. [DEX '09] CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.
2. [MDA2] chefui [At: CARAGIALE, T. I, 232 / Pzi: ~esc și (rar) chefui, 3 chefuie / E: chef + ui] 1 vi A petrece zgomotos (cu băutură, cu cântece și lăutari). 2 vr (Rar) A se ameți de băutură.
3. [CADE] CHEFUI (-uesc) I. vb. intr. A petrece în chefuri: petreceau Duminica... chefuind prin cafenele (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A face chef: pe cînd stau și se chefuiau zeii ăștia la nunta aceea (ISP.) ¶ 2 A se îmbăta ușor, a se chercheli.
4. [DLRLC] CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face chef, a petrece zgomotos cu băutură și cîntece. Cei med bătrîni chefuiau, iar fetele ajutau Floricăi să-și așeze zestrea în car. BUJOR, S. 35. (Zoe:) O să chefuiești cu poporul... (Cațavencu...: ) – Chefuiesc. CARAGIALE, O. I 176. ◊ Refl. Trei zile și trei nopți ținură petrecerile, și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cît trăiră. ISPIRESCU, L. 41. Cum se chefuia, îi venea și chef de lucru. CONTEMPORANUL, VII 142.
5. [DLRM] CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face chef, a petrece zgomotos cu băutură (și cu cîntece). – Din chef.
6. [Șăineanu, ed. VI] chefuì v. 1. a face chef: poftiră pe Făt-Frumos la masă, ca să chefuiască și să petreacă ISP.; 2. a petrece mai ales cu băutură: șapte buți de vin scotea, mare chef că chefuia POP.
7. [Scriban] chefuĭésc v. intr. (d. chef). Fam. Fac chef, petrec. V. refl. Mă cam îmbăt. – Și a se chefălui (Mold.), a se chefeli (Olt.)
8. [DOOM 3] chefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiesc, 3 sg. chefuiește, imperf. 1 chefuiam; conj. prez. 1 sg. să chefuiesc, 3 să chefuiască
9. [DOOM 2] chefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiesc, imperf. 3 sg. chefuia; conj. prez. 3 să chefuiască
10. [IVO-III] chefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL