1. [DEX '09] CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.
2. [MDA2] cetățenesc, ~ească a [At: DICȚ. / Pl: ~ești / E: cetățean + -esc] 1 Referitor la cetățean. 2 Specific unui cetățean. 3 Care aparține unui cetățean. 4 Care provine de la cetățean Si: burghez, civil, orășenesc.
3. [CADE] CETĂȚENESC adj. De cetățean.
4. [DLRLC] CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291. Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260.
5. [DLRM] CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.
6. [Șăineanu, ed. VI] cetățenesc a. de cetățean: drepturi cetățenești.
7. [Scriban] cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.
8. [DOOM 3] cetățenesc adj. m., f. cetățenească; pl. m. și f. cetățenești
9. [DOOM 2] cetățenesc adj. m., f. cetățenească; pl. m. și f. cetățenești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL