1. [DEX '09] CETLUI, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.
2. [MDA2] cetlui [At: DOSOFTEI, V. S. 119 / V: ceat~, cehl~, celhui, cezl~ / Pzi: ~iesc / E: mg csatolni] (Reg) 1 vt A lega foarte strâns sau strângând succesiv o sarcină cu ceatlăul sau cu o funie. 2 vt A lega fedeleș. 3 vt (Spc) A strânge cașul în storcătoare cu ceatlăul, ca să se scurgă zerul din el. 4 vt (Înv) A pune pe capul cuiva instrumentul de tortură numit ceatlău. 5 vt (Asr) A lega capul strâns cu un șervet, atunci când doare. 6-7 vr (Pan) A se tunde sau a se rade împrejurul capului. 8 vt (Pex) A bate zdravăn. 9 vt A căzni.
3. [CADE] CETLUI (-uesc) vb. tr. 1 A struni, a strînge cu un ceatlău: să nu-l cetluească cașul peste măsură în strecătoare (DRĂGH.) ¶ 2 A lega (pe cineva sau ceva) strîns, țeapăn, cu funii: a încărcat carul sdravăn și l-a cetluit bine (CRG.); îl cetluiră din nou așa de cumplit încît abia se mai răsufla (GN.).
4. [DLRLC] CETLUI, cetluiesc, vb. IV. _ Tran z. 1. A lega strîns, a lega fedeleș, a fereca. Dar pe coasta muntelui, Armata poporului, Străjerii dreptăților, Umblă-n calea hoților. Și mi-i cetluiesc în fiare Și-i așază sub zăvoare. DEȘLIU, N. 28. Îl cetluiseră și-l scrijelaseră niște soți ai săi, lepădîndu-l subt o laiță, la han. SADOVEANU, F. J. 411. Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cîtuși. CREANGĂ, A. 8. ◊ Fig. Roibul lui... cetluit în pulpe vînjoase, de oțel, zbura sălbatec. SANDU-ALDEA, U. P. 16. ◊ (Poetic) Gîndurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii, și din matca lor s-aruncă, Toate lacome-nsetate d-a ieși din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor încleștare. VLAHUȚĂ, P. 84. 2. A bate. Toți treziți pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine: EMINESCU, L. P. 127.
5. [DLRM] CETLUI, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strîns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Magh. csatolni.
6. [Șăineanu, ed. VI] cetluì v. Mold. 1. a strânge cu ajutorul unui ceatlău: a încărcat carul sdravăn și l’a cetluit bine GR.; 2. a lega țeapăn: îl cetluiți și-l aruncați în beciuri AL.
7. [MDA2] ceatlui v vz cetlui
8. [MDA2] cehlui1 v vz cetlui
9. [MDA2] celhui v vz cetlui
10. [MDA2] cezlui v vz cetlui
11. [Scriban] cehluĭésc v. tr. (ung. orĭ slav). Vechĭ. Rad: se cehluĭesc pregĭur (prejur) cap (Let. 1, 377). – Și celh-.
12. [Scriban] celhuĭésc, V. cehluĭesc.
13. [Scriban] cetluĭésc v. tr. (d. ceatlăŭ). Leg țeapăn caru punînd și funiĭ pe deasupra și strîngînd funia c’un ceatlăŭ. Aplic cuĭva loviturĭ de ceatlăŭ.
14. [DOOM 3] cetlui (a ~) (reg.) (desp. ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiesc, 3 sg. cetluiește, imperf. 1 cetluiam; conj. prez. 1 sg. să cetluiesc, 3 să cetluiască
15. [DOOM 2] cetlui (a ~) (reg.) (ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiesc, imperf. 3 sg. cetluia; conj. prez. 3 să cetluiască
16. [IVO-III] cetluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
17. [DLRLV] CETLUI vb. (Mold.) 1. A lega strîns. Fură ... cetluiți cu vîrteaje. DOSOFTEI, VS. Cu mlădițele viței și cu cîrceaiele mlădițelor tare era cezluit. CI, 100. 2. A strînge capul cuiva cu instrumentul de tortură numit c e a t l ă u. I-au ars împrejurul capului de le au pîrjolit părul cu un hier înhier- bîntat.; care semn trăiește și pină astăzi în țeara Moldovei și la Maramoruș, de să cehluiesc prejur cap. URECHE. Muncindu-i în tot fealiul, pe cărbuni îi punea, le cetluie capetele. PSEUDO-COSTIN, 21r; cf. NECULCE, apud TEW. ♦ A tunde. Cehlui. NCCD (gl.). ♦ A tortura. Și-l pugorîră ... de pe cruce de-l cetluiră. DOSOFTEI, VS. Variante: cehlui (URECHE; NCCD). gl. cezlui (CI, 100). Etimologie: magh. csatolni. Vezi si cetluilură.
18. [DLRLV] CEZLUI vb. v. cetlui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL