1. [DEX '09] CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (Rar) Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Cest + alalt (înv. „celălalt”).
2. [MDA2] cestălalt, ceastălaltă pd, ad [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 24/7 / V: (reg) ~tal~, cest’l~, ~ant / Pl: ceștilalți, cestelalte / E: cest(a) + alalt] (În opoziție cu celălalt) 1-2 Acesta din apropierea noastră. 3-4 (Lpl; în legătură cu un substantiv colectiv) Toți (cei de un fel) afară de unul (despre care s-a vorbit).
3. [CADE] CESTĂLALT, CESTALALT adj. și pron. dem. m. (pl. ceștialalți, gen.-dat. sg. cestuilalt; † cestuialalt, pl. cestorlalți, † cestoralalți, CEASTĂLALTĂ, † CEASTALALTĂ f. (pl. cestolalte; † cestealalte, gen.-dat. sg. cesteilalte, † cesteialalte; pl. cestorlalte, † cestoralalte). Acesta (de aci, de acum) în opoziție cu altul arătat sau pomenit mai nainte (F ĂSTĂLALT) [cest +alalt].
4. [DEX '98] CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. (Rar) Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Cest + alalt (înv. „celălalt”).
5. [DLRLC] CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, pron. dem. v. cestălalt.
6. [DLRLC] CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. (În opoziție cu celălalt) Acesta din doi (sau din două grupuri de indivizi sau de obiecte), din apropierea noastră; ăstălalt. (Atestat în forma cestalalt) Maică, ține de cela capăt de țiglă și eu oi ține de cestalalt. SBIERA, P. 34. ◊ (Adjectival) Moșneguțul au astupat polobocul și de cestalalt capăt. SBIERA, P. 79. – Variante: cestalalt, ceastalaltă pron. dem.
7. [DLRM] CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Din cest + ălalt (puțin folosit, = ălalalt).
8. [MDA2] cest’lalt, ceast’laltă pd, ad vz cestălalt
9. [MDA2] cestalalt, ceastălaltă pd, ad vz cestălalt
10. [MDA2] cestălant, ceastălantă pd, ad vz cestălalt
11. [CADE] ĂSTALALT (pl. ăștialalți; gen.-dat. sg. ăstuilalt. pl. ăstorlalți); – ASTĂLALTĂ (pl. astelalte; gen.-dat. sg. asteilalte, pl. astorlalte) adj. și pron. dem. întrebuințat mai mult în vorbirea familiară = CESTĂLALT [ăst + alalt].
12. [DOOM 3] cestălalt (pop., rar) pr. m., adj. pr. m., g.-d. cestuilalt, pl. ceștilalți, g.-d. cestorlalți; f. ceastălaltă, g.-d. cesteilalte, pl. cestelalte, g.-d. cestorlalte
13. [DOOM 2] cestălalt (rar) pr. m., adj. pr. m., g.-d. cestuilalt, pl. ceștilalți, g.-d. cestorlalți; f. ceastălaltă, g.-d. cesteilalte, pl. cestelalte, g.-d. cestorlalte
14. [MDO] cestălalt
15. [IVO-III] cestălalt m., ceastălaltă f., cestuilalt m. gen., cesteilalte f. gen.; ceștilalți m. pl., cestelalte f. pl., cestorlalți m. gen., pl., cestorlalte f. gen. pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL