1. [DEX '09] CERȘITORI vb. IV v. cerșetori.
2. [MDA2] cerșitori vti vz cerșetori
3. [DLRLC] CERȘITORI, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetori (NEGRUZZI, S. I 164) vb. IV.
4. [DLRM] CERȘITORI vb. IV. v. cerșetori.
5. [DEX '09] CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.
6. [DEX '09] CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.
7. [DEX '09] CERȘITOR, -OARE s. m. și f. v. cerșetor.
8. [MDA2] cerșător, ~oare smf, a vz cerșetor
9. [MDA2] cerșători vti vz cerșetori
10. [MDA2] cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.
11. [MDA2] cerșetori vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~resc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.
12. [MDA2] cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor
13. [MDA2] cobăltoc sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / V: cocâl~ / Pl: ~oci / E: contaminare mg kóbol și (s)zarándok] (Reg) Cerșetor.
14. [CADE] CERȘETOR, CERȘITOR, -TOARE sm. f. 1 Persoană care cerșește, care trăește din cerșit, milog, calic: Numai un cerșetor de-ar fi, Toți cu zahar l-ar hrăni (PANN); (P): sacul cerșetorului n’are fund, cerșetorului, cît să-i dai, niciodată nu-i mulțumit; Ⓕ: devin... cerșetori de slujbe pe la ușile ministerelor (VLAH.).
15. [CADE] CERȘETORI (-oresc) vb. tr. și intr. A cerși, a cere milă: călugării sînt siliți să cerșetorească prin sate pentru ținerea vieții lor (ALX.); cerșitorea la acea biserică... de mai bine de 50 (de) ani (CRG.) [cerșetor].
16. [DLRLC] CERȘETOR, -OARE s. m. și f. v. cerșitor.
17. [DLRLC] CERȘETORI vb. IV v. cerșitori.
18. [DLRLC] CERȘITOR, -OARE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetor, -oare s. m. și f.
19. [DLRM] CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.
20. [Șăineanu, ed. VI] cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.
21. [Șăineanu, ed. VI] cerșetorì v. a cerșì.
22. [Scriban] cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
23. [Scriban] 2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
24. [DOOM 3] cerșetor s. m., pl. cerșetori
25. [DOOM 3] cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, 3 sg. cerșetorește, imperf. 1 cerșetoream; conj. prez. 1 sg. să cerșetoresc, 3 să cerșetorească
26. [DOOM 2] cerșetor s. m., pl. cerșetori
27. [DOOM 2] cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, imperf. 3 sg. cerșetorea; conj. prez. 3 să cerșetorească
28. [IVO-III] cerșitor, -toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL