1. [DEX '09] CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.
2. [MDA2] cerșetori vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~resc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.
3. [CADE] CERȘETORI (-oresc) vb. tr. și intr. A cerși, a cere milă: călugării sînt siliți să cerșetorească prin sate pentru ținerea vieții lor (ALX.); cerșitorea la acea biserică... de mai bine de 50 (de) ani (CRG.) [cerșetor].
4. [DLRLC] CERȘETORI vb. IV v. cerșitori.
5. [Șăineanu, ed. VI] cerșetorì v. a cerșì.
6. [DEX '09] CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.
7. [DEX '09] CERȘITOR, -OARE s. m. și f. v. cerșetor.
8. [DEX '09] CERȘITORI vb. IV v. cerșetori.
9. [MDA2] cerșător, ~oare smf, a vz cerșetor
10. [MDA2] cerșători vti vz cerșetori
11. [MDA2] cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.
12. [MDA2] cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor
13. [MDA2] cerșitori vti vz cerșetori
14. [MDA2] cobăltoc sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / V: cocâl~ / Pl: ~oci / E: contaminare mg kóbol și (s)zarándok] (Reg) Cerșetor.
15. [CADE] CERȘETOR, CERȘITOR, -TOARE sm. f. 1 Persoană care cerșește, care trăește din cerșit, milog, calic: Numai un cerșetor de-ar fi, Toți cu zahar l-ar hrăni (PANN); (P): sacul cerșetorului n’are fund, cerșetorului, cît să-i dai, niciodată nu-i mulțumit; Ⓕ: devin... cerșetori de slujbe pe la ușile ministerelor (VLAH.).
16. [DLRLC] CERȘETOR, -OARE s. m. și f. v. cerșitor.
17. [DLRLC] CERȘITOR, -OARE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetor, -oare s. m. și f.
18. [DLRLC] CERȘITORI, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetori (NEGRUZZI, S. I 164) vb. IV.
19. [DLRM] CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.
20. [DLRM] CERȘITORI vb. IV. v. cerșetori.
21. [Șăineanu, ed. VI] cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.
22. [Scriban] cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
23. [Scriban] 2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
24. [DOOM 3] cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, 3 sg. cerșetorește, imperf. 1 cerșetoream; conj. prez. 1 sg. să cerșetoresc, 3 să cerșetorească
25. [DOOM 2] cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, imperf. 3 sg. cerșetorea; conj. prez. 3 să cerșetorească
26. [DOOM 3] cerșetor s. m., pl. cerșetori
27. [DOOM 2] cerșetor s. m., pl. cerșetori
28. [IVO-III] cerșitor, -toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL